Agent Green propune o alternativă la distrugerea ultimelor râuri sălbatice

Comunicat de presă Agent Green

Agent Green propune o alternativă la distrugerea ultimelor râuri sălbatice: România trebuie să investească în sistemul care plimbă apa

București, 13 iulie 2026 - După o serie de vizite de documentare la unele dintre cele mai performante sisteme de stocare a energiei din Austria, Elveția, Germania, Norvegia și alte state europene, Agent Green propune o schimbare de paradigmă în politica energetică a României: investiții în centrale hidroenergetice cu acumulare prin pompare (CHEAP), amplasate în afara ariilor naturale protejate, în locul distrugerii ultimelor râuri sălbatice.

România nu mai are astăzi principala problemă la producerea energiei electrice. Are o problemă de stocare. Iar Europa a găsit deja soluția. 95% din capacitatea de stocare a energiei electrice din Europa este asigurată deja de CHEAP-uri.

Cum funcționează această tehnologie?

Două lacuri aflate la altitudini diferite, conectate prin galerii și o centrală echipată cu instalații reversibile care funcționează în ambele sensuri: ca pompe atunci când consumă energie și ca turbine atunci când produc energie.

Atunci când soarele și vântul produc mai multă electricitate decât avem nevoie, surplusul este folosit pentru a pompa apa din lacul inferior în lacul superior. Energia nu este irosită, ci este stocată sub forma apei aflate la altitudine.

Când soarele apune, vântul scade sau consumul crește, aceeași apă este lăsată să coboare înapoi prin aceleași instalații, care funcționează acum ca turbine și produc din nou electricitate.

Pe scurt, este instalația care plimbă apa atunci când avem surplus de energie regenerabilă și o lasă să coboare atunci când avem nevoie de electricitate. În funcție de configurația sistemului, energia poate fi stocată pentru câteva ore, pentru câteva zile sau chiar din timpul verii până în timpul iernii.

În multe zile însorite și cu vânt, România produce deja mai multă energie regenerabilă decât poate consuma în anumite intervale orare. O parte din această energie este limitată sau valorificată sub potențial deoarece nu există suficientă capacitate de stocare. După apusul soarelui, sistemul energetic continuă însă să depindă de producția nucleară și de centralele pe gaze sau alte surse flexibile pentru a acoperi consumul.

Problema României nu mai este doar cum produce energie. Problema este cum mută energia din momentul în care o produce în momentul în care are nevoie de ea. Astăzi, energia regenerabilă nu mai este limitată de cât poate produce. Este limitată de cât poate fi stocată.

„Continuăm să luptăm în instanțe și spațiul public despre betonarea ultimelor râuri sălbatice, în timp ce Europa investește în tehnologia care va face posibilă tranziția energetică. Nu mai suntem în secolul trecut. Astăzi nu mai este suficient să produci energie. Trebuie să știi să o stochezi. Nu e mare filozofie. Plimbi apa dintr-un lac în altul și faci energie”, declară Gabriel Păun, președintele Agent Green.

Astăzi, aproximativ 95% din capacitatea de stocare a energiei electrice din Europa este asigurată de hidrocentrale cu acumulare prin pompare. Aceste instalații folosesc surplusul de energie produs în timpul zilei de centralele solare și eoliene pentru a pompa apa într-un rezervor aflat la altitudine. Când consumul crește sau producția regenerabilă scade, apa este eliberată și produce din nou electricitate.

Practic, Europa nu stochează curentul. Stochează întâi apa.

Vizita de documentare tehnică s-a încheiat ieri la complexul hidroenergetic Malta–Reißeck din Austria, unul dintre cele mai performante sisteme de stocare a energiei din Europa.

Vizita a demonstrat că aceste instalații sunt mult mai complexe decât este cunoscut în spațiul public. Ele nu mută energia doar din timpul zilei în timpul nopții. Acestea pot muta energia și din timpul verii în timpul iernii.

Complexul utilizează rezervoare cu roluri diferite. Lacul superior Kölnbrein, cu aproximativ 200 de milioane de metri cubi de apă, funcționează inclusiv ca rezervor sezonier, acumulând apa provenită din topirea zăpezilor și din precipitațiile verii pentru a produce energie în timpul iernii, când consumul este maxim. În paralel, rezervoarele inferioare din acest sistem complex echilibrează permanent variațiile zilnice ale rețelei electrice.

Cu alte cuvinte, aceeași tehnologie poate stoca energie pentru câteva ore, pentru câteva zile sau chiar pentru câteva luni.

Aceasta este infrastructura energetică a secolului XXI.

Europa dezvoltă deja astfel de sisteme la scară largă. Elveția operează impresionantul Nant de Drance, construit în interiorul muntelui între două lacuri alpine. Germania exploatează centrala Goldisthal, una dintre cele mai mari hidrocentrale cu acumulare prin pompare din Europa. Norvegia utilizează vasta sa infrastructură hidroenergetică și rezervoarele alpine pentru echilibrarea sistemului energetic nordic, iar în mai multe state europene sunt dezvoltate proiecte în foste exploatări miniere și chiar rezervoare subterane, reducând ocuparea terenurilor și pierderile de apă prin evaporare.

Dacă această tehnologie funcționează în Alpi, atunci va funcționa și în Carpați.

Complexul Malta–Reißeck poate introduce aproape instantaneu în rețeaua electrică aproximativ 1.540 MW, o putere comparabilă cu producția simultană a celor două reactoare nucleare de la Cernavodă. Diferența este însă fundamentală. O centrală nucleară produce energie aproape continuu.

O hidrocentrală cu acumulare prin pompare livrează energia exact atunci când sistemul are nevoie de ea, poate porni în doar câteva minute și stabilizează aproape instantaneu rețeaua electrică atunci când producția solară sau eoliană scade brusc.

Nu concurează cu energia nucleară. Completează perfect energia regenerabilă de la Soare și vânt. Comparația cu energia nucleară nu poate fi ignorată. Retehnologizarea reactorului 1 de la Cernavodă costă 2,3 miliarde de euro pentru 700 MW. O centrală CHEAP cu aceeași putere instalată costă aproximativ jumătate și are o durată de viață de cel puțin patru ori mai lungă. Costurile de dezafectare, riscurile și gestionarea deșeurilor radioactive fac diferența și mai mare. Apa, spre deosebire de combustibilul nuclear, este un combustibil constant, sigur și regenerabil, cu o amprentă de carbon aproape zero.

Durata de viață a unor astfel de amenajări hidroenergetice depășește frecvent un secol prin modernizări succesive, în timp ce reactoarele nucleare sunt proiectate, în general, pentru câteva decenii de operare, chiar dacă durata lor poate fi extinsă prin investiții majore. În plus, hidrocentralele cu acumulare prin pompare nu generează deșeuri radioactive și, odată construite, au costuri de exploatare reduse, oferind flexibilitatea de care un sistem energetic dominat de surse regenerabile are nevoie.

Agent Green consideră că România trebuie să urmeze aceeași direcție. Țara noastră dispune de relief montan, de lacuri de acumulare existente și de numeroase amplasamente deja transformate de activitatea umană unde astfel de sisteme pot fi dezvoltate fără a afecta ultimele ecosisteme sensibile.

Organizația susține în mod explicit dezvoltarea hidrocentralelor cu acumulare prin pompare în afara ariilor naturale protejate, preferabil în sisteme închise (closed-loop), folosind rezervoare artificiale existente sau nou create, foste exploatări miniere, rezervoare subterane și alte amplasamente deja antropizate.

În România, cel mai cunoscut proiect de acest tip este Tarnița–Lăpuștești, din Munții Gilău. Conceput încă din perioada comunistă, cu o putere proiectată de aproximativ 1.000 MW, proiectul a trecut prin numeroase studii de fezabilitate, memoranduri guvernamentale, încercări repetate de atragere a investitorilor și relansări administrative, însă nu a fost construit niciodată și nu produce astăzi niciun megawatt pentru Sistemul Energetic Național.

România discută de aproape 50 de ani despre Tarnița–Lăpuștești. Între timp, alte state europene au construit, extins și modernizat astfel de sisteme, iar astăzi ele reprezintă coloana vertebrală a stocării energiei regenerabile în Europa.

Agent Green nu se opune proiectului Tarnița–Lăpuștești sau altor hidrocentrale cu acumulare prin pompare amplasate în afara ariilor naturale protejate și proiectate la standardele tehnologice și de mediu ale secolului XXI. Dimpotrivă, considerăm că România are nevoie urgentă de astfel de investiții.

Ceea ce contestăm este distrugerea ultimelor râuri sălbatice pentru hidrocentrale clasice atunci când există soluții moderne de stocare care răspund mult mai bine nevoilor actuale ale sistemului energetic.

România nu are nevoie să distrugă ultimele râuri sălbatice pentru a produce puțin mai multă energie. Are nevoie să păstreze energia pe care deja o produce.

„Nu spunem «nu» hidroenergiei. Spunem «da» hidroenergiei inteligente, amplasate responsabil. Spunem «nu» distrugerii ultimelor râuri sălbatice atunci când există soluții mai bune. Ingineria secolului XXI ne permite să construim un sistem energetic sigur, competitiv și curat fără să sacrificăm ceea ce natura a creat în mii de ani”, a adăugat Gabriel Păun.

Agent Green solicită Guvernului României și Ministerului Energiei elaborarea unei Strategii Naționale pentru Hidrocentralele cu Acumulare prin Pompare, care să identifice amplasamente compatibile cu protecția naturii și să transforme România într-un lider regional al stocării energiei regenerabile.

Organizația își exprimă disponibilitatea de a participa, alături de autorități, mediul academic, companiile din sectorul energetic și societatea civilă, la identificarea amplasamentelor potrivite pentru astfel de proiecte și la elaborarea unei strategii naționale care să accelereze tranziția energetică fără a sacrifica ultimele râuri sălbatice ale României.

În secolul XX, puterea unui stat se măsura în câte centrale electrice putea construi. În secolul XXI, se va măsura în câtă energie regenerabilă poate stoca.

Contact pentru presă: office@agentgreen.org