12/07/2022
Toate speciile protejate au dispărut odată cu lacul care era un liman natural al râului Buzău.
Motivele care au dus la pierderea acestei arii protejate sunt atât seceta multianuală cât și administrația consecvent de proastă a autorităților care țin de Ministerul Mediului care au sperat an după an că vor veni ploi și zăpezi abundente și care nu au asigurat menținrea legăturii directe a lacului Amara cu râul Buzău care era principala sursă de alimentare cu apă.
Rezervația era crucială deoarece găzduia efective importante ale unor specii de păsări protejate și era loc de iernat pentru păsări migratoare. Fosta întindere de apă era situată pe imensul culoar principal de migrație a păsărilor, care pornește din zonele umede ale celor 1000 de lacuri din nordul Europei și ajunge, după circa 5000 de km, până în inima Africii, lânga lacul Tanganyika.
Lacul Amara a fost declarat rezervație natural prin Hotărârea nr. 13/23.06.1995 a Consiliului Județean Buzău, statutul fiind consolidat prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secțiunea a III-a – Zone protejate, ocupând înainte să dispară o suprafață de 803 ha și un perimetru de circa 11800 ha.
Odată cu aderarea la UE, în anul 2007, lacul Amara au fost desemnate aici și două situri de importanță europeană cu scopul protecției și conservării habitatului de pajiști sărăturate continentale, prioritar în Directiva Habitate – 92/43/CEE și readucerii într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor specifice desemnate pentru protecția speciilor de păsări migratoare sălbatice.
