Stimate domnule ministru Ioan Deneș
Și stimată doamnă ministru, Grațiela Leocadia Gavrilescu,
Sunt indignat deoarece an după an se aprobă ”cote de recoltare” pentru uciderea prin împușcare, atât pentru speciile de faună la care vânătoarea este permisă, cât și pentru cele la care aceasta nu este permisă (lup, râs, urs etc).
Nu există argumente științifice riguroase pentru care Dumneavoastră să continuați să permiteți uciderea prin împușcare a sute de mii de animale în fiecare an și vă bazați decizia doar pe spusele șefilor fondurilor de vânătoare, adică tocmai a acelora care vânează sau fac bani din această afacere de vânătoare de trofee.
Nici până acum nu s-a operaționalizat acel promis SUAS (Serviciul de Urgență pentru Animale Sălbatice) care să permită intrvenții profesioniste doar atunci când un animal suferă sau când acesta pune în pericol oamenii și bunurile lor.
Iată în continuare argumentele pentru care consider că vânătoarea de trofee trebuie definitiv interzisă:
1. Recensămintele oficiale ale ursului brun și a celorlalte specii (spre a se favoriza vânătoarea comercială) susțin efective umflate. În realitate nu se cunoaște nici numărul adevărat al urșilor din România și nici al celorlalte specii, iar în prezent nu există o metodă de recensământ acceptată de comunitatea științifică. Dumneavoastră vă justificați aprobarea împușcării animalelor crezând pe cuvânt șefii fondurilor de vânătoare ale căror estimări sunt validate de Gărzile Forestiere locale. Ori fondurile de vânătoare nu se bazează pe observarea directă a animalelor ci pe anumite urme ale acestora, multe dintre ele putând fi numerate de mai multe ori dacă acestea se deplasează în mai multe fonduri de vânătoare.
2. Cotele de recoltare au menirea de a aborda un presupus efect dar nu cauza unor probleme. Cea mai mare problema pe care trebuie să o rezolvați este de fapt pirderea sistematică a habitatelor naturale prin exploatări forestiere haotice și dezvoltarea necontrolată a infrastructurii. În ultimii 20 de ani exploatarea pădurilor a scăpat de sub control. Pădiurile bâtrâne aproape au dispărut. 71% din pădurile României sunt mai tinere de 80 de ani. Se exploatează chiar și pădurile din parcurile naționale, desi aceste păduri înseamnă doar 1% din suprafața țării. Iar în ultimii 13 ani s-a pierdut majoritatea pădurilor virgine și cvasivirgine. Mai mult, cele mai multe lucrări silvice se realizează fără să se țină cont de amplasarea bârloagelor și de afectarea perioadelor de reproducere și a locurilor de hrănire ale animalelor sălbatice. Construcția haotică de drumuri forestiere și de infrastructură liniară nouă (drumuri pavate, linii electrice etc) nu ține cont de necesitatea creșterii permeabilității pentru animalele sălbatice (adică ca acestea să poată traversa în siguranță și fără stress de pe o parte pe alta a unei autostrăzi de exemplu).
3. Turismul foto aduce mai mulți bani decât turismul de vănătoare pentru trofee. De exemplu, un trofeu de urs costă de la 6.000 până la 10.000 euro, în vreme ce un urs fotgrafiat de la un observator corect administrat poate aduce 10.000 euro în fiecare an. În plus ecoturismul oferă turiștilor posibilitatea de a petrece mai multe zile în aceași zonă contribuind cu venituri din servicii și produse oferite de comunitățile locale.
4. Pagubele și conflictele dintre om și urs, lup sau râs, precum și a celor dintre posesorii de animale domestice și urs sunt în mod exagerat mediatizate și speculate de industria trofeelor. Aceste conflicte au existat dintotdeauna. Dumenavoastră trebuie să operaționalizați un sistem de asigurări și despăgubiri financiare, dublate de metode locale moderne pentru a îndepărta potențialii prădători.
5. Cotele de recoltare la urs sunt o dovadă flagrantă a interesului strict vânătoresc având în vedere intervalele în care ursul brun poate fi vânat: toamna (din octombrie până în decembrie) , adică atunci când turmele nu mai sunt pe munte și primăvara (din martie până în mai), adică atunci când turmele nu sunt încă urcate pe munte. Deci presupușii urși carnivori nu pot fi descoperiți pentru că ovinele și bovinele lipsesc în perioadele indicate de pe munte.
6. Populațiile de ierbivore și de mamifere mari din România sunt încă sănătoase și au capacitatea de autoreglare fără ajutorul vânătorilor. Nu sunt necesare corecții în populații prin aprobarea de cote de recoltare ci doar intervenții în cazuri de urgență dovedite prin operaționalizarea SUAS (Serviciul de Urgență pentru Animale Sălbatice), promis de minister după tristul incident al ursulețului nevinovat executat în anul 2016 într-un ghiveci cu flori din orașul Sibiu.
7. În cazul speciilor de urs brun, lup, râs și pisică sălbatică este oricum ilegal să se atribuie cote de recoltare, acestea fiind specii strict protejate prin legislația europeană. Uciderea prin împușcare se poate aproba , prin derogare de la lege, doar în cazul unor indivizi bine identificați care, în mod repetat, sistematic, au afectat (dovedit și nu fabricat) viața membrilor comunităților locale (așezări omenești stabile și animale domestice). Nu este posibil de știut dinainte dacă și câți urși, lupi sau râși vor cauza probleme serioase comunităților locale, deci cotele de recoltare nu au nici bază legală și nici științifică.
8. Cotele de recoltare favorizează obictivele industriei vânătorii de trofee pentru uciderea celor mai viguroase și mai mari trofee ceea ce produce o selecție genetică negativă în cadrul speciei. În teren se poate observa deja că de exemplu, exemplarele mari de urs aproape au dispărut.
În concluzie uciderea planificată a animalelor sălbatice reprezintă doar o dovadă că ministerul a eșuat să gestioneze corect problema animalelor sălbatice desi are la îndemână atât fonduri și tehnologie modern, cât și experiențele negative și pozitive din alte State Membre ale UE. Aprobarea unor cote de recoltare (ucidere prin împușcare cu premediare) poate fi înțeleasă doar ca un parteneriat al ministerului cu industria trofeelor.
Sper că v-am oferit suficiente motive să interziceți definitiv vânătoarea de trofee și să lucrați la cauza problemelor, nu la efecte. Iar pentru prevenirea producerii de pagube și pentru salvarea unor animale nevinovate precum ursulețul din Sibiu, vă rog să prioritizați operaționalizarea SUAS (Serviciul de Urgenţă pentru Animale Sălbatice).
Cu speranță,
[signature]
