Din 2009
investigăm abuzurile
împotriva animalelor sălbatice
2016
interzicerea cotelor de urs
o victorie istorică
Vânătoarea de trofee nu este conservare. Este o practică învechită, lipsită de etică, care transformă animalele sălbatice în obiecte de prestigiu și profit. Viața sălbatică nu este un trofeu.
🟢 Cine suntem și de ce vorbim
⚠️ Cazul Arthur — când trofeul devine scandal global
În 2021, investigația noastră a scos la iveală uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar cunoscut din România, într-o arie protejată, de către Prince Emanuel von und zu Liechtenstein.
🐻 Ursul brun — din nou sub presiune
Ursul brun este din nou sub presiune. Nu doar prin numărul de animale ucise, ci prin modul în care sunt alese țintele. Sunt vizați frecvent masculii mari, dominanți — esențiali pentru echilibrul populației.
⚠️ Eliminarea masculilor dominanți
🚫 Cauzele reale — ignorate
✋ Noi spunem NU metodelor letale
💡 Soluțiile există și funcționează
🛡️ Intervenții non-letale
🔧 Prevenția
🤝 Coexistența funcționează
Iată povestea:
Dar nici în SUA nu a fost ușor. Am stat de vorbă cu Louisa Wilcox și David Mattson, specialiștii care și-au dedicat viața reîntoarcerii lupului și ursului în Yellowstone. Am stat de vorbă cu amândoi și am aflat poveștile pe care nu le afli nici măcar în documentarele National Geographic sau pe Netflix:
💚 Mai valoros viu decât mort
🔫
📷
Studii din British Columbia arată că ecoturismul — observarea și fotografierea animalelor în habitatul lor natural — aduce venituri mai mari și sustenabile decât vânătoarea de trofee.
📋 Ce cerem
🌿 Alegerea
🚫
❤
Viitorul nu se construiește cu trofee. Se construiește cu respect.
Oare animalele non-umane sunt doar niște mașini biologice programate după instincte pentru a răspunde la stimuli ai mediului sau gândesc? Au fost create să servească umanoizii? Au emoții precum frică, fericire, mânie, tristețe, dispreț, surpriză, dragoste, gelozie, rușine, simpatie, vină, mândrie, admirație, invidie, indignare? Au și altele despre care nici nu știm că există? Sunt conștiente și inteligente? Sunt capabile să rezolve probleme? Se ajută între ele până la sacrificiu? Își fac planuri, obiective, tactici și strategii? Își fac evaluări și reflectă asupra acțiunilor lor, adică sunt ele morale? Acestea sunt întrebări care suscită dezbateri, uneori aprinse în rândul filozofilor și al oamenilor de știință, mai ales al celor specializați în comportament și neuroștiințe. Nu există consens pentru toate răspunsurile dar cred că doar filozofia și biologia de joasă speță mai contestă calitățile emoționale, empatice și morale ale animalelor non-umane.
Află răspunsurile în capitolul „Celelalte Animale” din cartea „Homo Sentient” de Gabriel Păun — disponibilă aici.
