Romania mai are natura originala
– directorul Gradinii Botanice din Cluj –
Anul trecut, ministrul Agriculturii, domnul Valeriu Tabara, a anuntat public ca „Romania e obligata sa accepte culturile modificate genetic”. Declaratiile domniei sale suna cel putin ciudat, in contextul actual, in care intreaga Europa investeste masiv in agricultura curata, ecologica. Din pacate, Ministerul Agriculturii pare ca ignora vocea opiniei publice, care prin asociatii non-guvernamentale a demonstrat cu argumente solide lipsa de rentabilitate a OGM si pericolul reprezentat de acestea pentru sanatatea oamenilor. In timp ce in statele occidentale, inclusiv autoritatile supreme de control din domeniul bio-tehnologiei, sunt puse sub semnul indoielii din cauza finantarilor dubioase venite de la firmele interesate, Romania isi supune cetatenii in mod oficial celor mai ciudate experimente alimentare. Pentru a continua o dezbatere asupra acestei teme, inceputa de mai multi ani de catre „Formula AS”, am stat de vorba cu domnul Vasile Cristea, directorul Gradinii Botanice din Cluj, etnolog si botanist renumit, care face parte din Comisia pentru Monumente ale Naturii a Academiei Romane (CMNAR). Pentru inceput l-am rugat sa comenteze declaratia Ministrului Agriculturii.
„Deciziile pentru natura sunt luate la oras, de oameni care s-au indepartat de natura”
– Pentru o asemenea decizie, trebuie sa existe o dezbatere cu argumente concrete pro sau contra. Ma surprinde atitudinea Ministerului Agriculturii, pentru ca, sa ne amintim, la aderarea sa in Uniunea Europeana, Romania a declarat si s-a angajat ca o sa fie o tara libera de OGM-uri. Asa s-a angajat Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. Daca dansul a uitat, nu toata lumea a uitat ce a promis. Aceasta noua campanie pro OGM nu ma surprinde, cata vreme vine de la ministrul Agriculturii, domnul Valeriu Tabara. Ca ziaristi, puteti investiga, sa vedeti cam ce exista in spatele sau, ca proprietati.
– Pentru o dezbatere publica, cetatenii ar trebui sa fie mai bine informati. Problema organismelor modificate genetic presupune insa de multe ori un discurs foarte tehnic. Poate un om obisnuit sa urmareasca o astfel de discutie?
Valeriu Cristea
– In 2002, Comisia Europeana a elaborat o lege prin care sa fie etichetate toate produsele OGM sau care contin OGM. Sa se marcheze de unde au provenit, cum au fost prelucrate, in asa fel incat noi, consumatorii, sa putem alege. In felul asta, oricine ar fi putut sa stie ce are in farfurie. In acelasi timp, ar fi necesara si o informare obiectiva, prin mass-media. Sunt doua dimensiuni diferite, dar amandoua fac parte din aceeasi polemica. Daca aceste lucruri s-ar aplica, am putea spune ca avem temei pentru a incepe o dezbatere. Din pacate, deciziile pentru natura sunt luate la oras, de oameni care s-au instrainat de natura. Cati dintre oameni mai merg in natura ca sa inteleaga ce se intampla acolo? Nici macar copiii de la scoala. Biologia a ramas la o ora pe saptamana. Or, natura are nevoie de o anumita apropiere, sa o mirosi, sa o pipai, sa o intelegi…
„Brevetarea viului este o mare porcarie”
– Cat de logica vi se pare ideea ca o anumita companie internationala, si doar ea, sa aiba dreptul de a vinde porumb sau soia modificate genetic in tara mea?
– Organismele modificate genetic au o poveste destul de lunga. S-a inceput cu interferonul, apoi cu insulina, si asa mai departe. Dupa mine, ca cercetator in domeniul ecologiei, dar si ca om, consider ca brevetarea viului este o mare porcarie. Va spun chiar asa: o porcarie. Intrucat de cand a aparut agricultura si cresterea animalelor, oamenii au ameliorat formele salbatice ale naturii. Pana in anul 1971-1972 asa ceva nu s-a brevetat. Oamenii erau mandri de realizarea lor, dar nimeni nu a brevetat asa ceva. Or, acum, luand o gena si transferand-o la un alt organism, tu devii proprietarul acelei realizari. Nu tu ca individ, cercetarile sunt foarte scumpe si complicate. Dar fiind facute sub cupola unor companii multinationale, ele devin proprietarii noului soi de porumb sau orez sau soia.
– Exista riscul unui monopol al semintelor?
– Eu cred ca da. Daca luam una dintre informatiile despre starea planetei, se mentioneaza ca primii 225 de oameni bogati din lume au averea a jumatate din populatia saraca a lumii. Cum vi se pare? Sa zicem ca eu sunt „Monsanto” sau „Pioneer”, marile firme de modificari genetice in agricultura. Eu produc seminte pentru o planta transgenica, rezistenta la un anumit ierbicid. Eu vand acest material impreuna cu ierbicidul pe care il produc tot eu. Vand si masinile care imprastie ierbicidul si samanta. Dar semnati cu mine un contract in care va angajati sa respectati si tehnologia si sa nu pastrati seminte din recolta trecuta. Deci, nu ai drepturi totale asupra recoltei tale. Consumatorul, in acelasi timp, va plati nu doar recolta propriu-zisa, ci si intreaga investitie care se regaseste de fapt in produsul final. De ce sa platesc eu asa ceva? Si nu e tot. Exista si un sistem terminator, care blocheaza efectiv semintele, si ele nu germineaza decat daca sunt tratate cu o anumita substanta care deblocheaza o anumita gena. Si acea substanta ti-o vinde doar compania care a inventat-o. Asa ajungi sa depinzi de ei, de la seminte la masini agricole.
– Companiile care produc pentru tarani porumb sau soia modificata genetic sustin ca se fac profituri uriase. Care este randamentul acestor plante comparativ cu cele din soiul clasic sau conventional?
– Se obtine, poate, o productie un pic mai mare, dar si costurile sunt mai mari. Dar sa nu uitam intrebarea consumatorului. Oare nu este un risc sa consum aceste produse tratate, care contin o gena anumita in ele? Ingineria genetica a introdus in produs o gena care este rezistenta la anumiti factori, printre care si antibioticele. Este posibil sa ne afecteze acest lucru? Este. In plus, prin jocul hazardului si al naturii, aceeasi gena poate ajunge si la alte plante inrudite. Poate infesta, in felul acesta, spatiul inconjurator, fara posibilitate de control.
– Sunteti membru al CMNAR, Comisia pentru Monumente ale Naturii a Academiei Romane. Pot avea o influenta grava culturile OGM asupra restului naturii?
Nu doar plantele, ci si pasarile pot fi contaminate
– Ca membru al CMNAR, m-am lovit de unele probleme. De exemplu, culturile transgenice ar trebui sa pastreze o anumita distanta fata de monumentele naturii, sa nu le infesteze, sa nu le dauneze. Pentru ariile protejate, Guvernul a trimis un material excelent, dar in Parlament, el a fost schimbat. Distanta obligatorie dintre culturile modificate genetic si ariile protejate a devenit foarte mica. De ce? La vremea respectiva, erau in parlament trei profesori de la Agronomie, proprietari-actionari la foste statiuni de cercetare agricola. Normal ca m-am intrebat, oare nu intentionat s-a modificat actul normativ?
„Aici, in Cluj, unele familii, in general tineri, nu isi mai cumpara produsele decat direct de la producatori, de la tarani”
– Parerea dumneavoastra este ca OGM ar trebui interzise in Romania?
Rezervatiile naturale sunt protejate doar pe hartie
– Asa consider. Pentru ca intr-o uniune, asa cum se viseaza UE, trebuie sa ne tinem de cuvant. Eu cred ca Romania ar fi avut o sansa deosebita, daca de la inceputul anilor ’90 s-ar fi mers pe dezvoltarea agriculturii ecologice. Acum e destul de tarziu, pentru ca tot comertul cu produse alimentare este detinut de firme cu preturi ce inhiba orice concurenta a taranilor nostri. Merg mult prin tara si este ingrijorator sa vezi cate terenuri sunt lasate nemuncite. Animalele s-au imputinat pe pasuni. Si totul vine din afara… Ar trebui sa ne intereseze calitatea produselor, gustul lor. La mere, de exemplu, sunt doar 10 soiuri mari cultivate. Ce inseamna sa aduci mere din Australia? Sa platesti si transportul in pretul kilogramului. Merele romanesti erau foarte apreciate inca din evul mediu. Se vorbea despre merele domnesti, erau 140 si ceva de soiuri doar in Ardeal! Dispar, au disparut deja. Biodiversitatea are nu doar o valoare simbolica, ci una efectiva, reala. Rasele conventionale se vor elimina. In loc sa amelioram pe cale naturala fructele, le vom modifica genetic. Am ajuns sa facem porci cu patru jamboane si vaci care nu pot fata din cauza soldurilor. Folosim substante anabolizante si hormoni de crestere. Si de multe ori mancam carnea cu toate otravurile astea in ea. Romania poate sa aiba destula mancare, prin productie conventionala. Nu e nevoie de OGM. Aici, in Cluj, am bucuria sa constat ca unele familii, in general tineri, nu isi mai cumpara produsele decat direct de la producatori, de la tarani. Absolut tot, de la lapte la carne si legume. De multe ori, merg si ii viziteaza pe tarani, le viziteaza gospodaria. Si din prietenie, si din dorinta de a se asigura ca ograda omului este curata, ca nu foloseste chimicale. Am calatorit mult dupa ’90. Am fost surprins de cresterea obezitatii, peste tot in lume. Mancarea provenita din ferme ce folosesc OGM sau diferite alte produse este o problema secundara. Hormonii de crestere folositi pentru vaci sau porci, de pilda, raman in carnea lor si ajung in farfuria noastra. De multe ori, se observa la oameni aceleasi efecte secundare ca la animalele hranite direct cu plantele tratate. Fetite de 7-8 ani, ale caror organe genitale sunt dezvoltate ca la un om matur. Asta inseamna hormonii de crestere din animalele care dau laptele sau carnea copiilor. Acum nu se mai pune problema painii cea de toate zilele, pentru care ne mai rugam, din cand in cand. Zilnic vrem carne! Speranta de viata a crescut, insa starea de sanatate scade. Oamenii traiesc mai mult, dar mai bolnavi. Ar fi bine sa ne decidem daca vrem sa dam banii pe o mancare mai sanatoasa, acum, sau pe medicamente, mai tarziu.
– Exista o veste buna totuși?
– Vestea buna este ca Romania e una dintre tarile in care natura inca mai pastreaza elementele sale autentice, originare. Si asta o spun multi specialisti din Europa. Multi au venit aici si au ramas uimiti. E tarziu, dar inca se mai poate face ceva. Omul trebuie sa inteleaga ca tot ce e in jurul sau face parte din Creatie. In calitatea noastra de cea mai evoluata fiinta, avem datoria sa avem grija de ceea ce e in jur. Noi nu avem drept de viata si de moarte asupra naturii. In Biblie, nu se spune „stapaniti pamantul!” in sensul ca sa facem ce vrem cu el. Un lucru stricat e terminat. Noi detinem fructele pamantului, iar nu pamantul in sine. Stapanul trebuie sa aiba grija de ceea ce are, este responsabil. Taranii au inteles asta mai bine. Ei chiar spun: „Anu’ asta lasam pamantul sa se odihneasca”. Ei nu stiau ca asa se refac microorganismele din sol, dar au avut intuitia de geniu ca pamantul, la fel ca si omul, se poate odihni. Abia apoi il lucrau din nou, aveau grija de el. Erau constienti ca viata lor depinde de ceea ce este in jur, mai mult decat suntem noi, „oamenii civilizati”.
A Consemnat
Publicat inițial în ,,Formula AS”-nr.952 din 2011
scris de Cătălin Manole
