Către Administrația Prezidențială
Palatul Cotroceni | Bulevardul Geniului nr. 1-3
Sector 6 – București – România,
Cod poștal 060116
Telefon: (0040-21)410.05.81
În atenția domnului Klaus Iohannis, președintele României
București, 16 iulie 2024
Scrisoare deschisă ref: PL-x nr. 719/2023, proiect de Lege pentru completarea art.1 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
Domnule Klaus Iohannis, președinte al României,
Ați primit spre promulgare o lege pentru uciderea a 972 de urși care reprezintă chintesența eșecului sistematic al statului român de a proteja specia de urs brun (Ursus arctos). Este o lege lipsită de orice fundament științific care favorizează vremelnic industria vănătorii de trofee pe care v-am mai supus-o atenției și atunci când am investigat și publicat cazul usrului Arthur ucis de un prinț de Liechtenstein. Eram atunci consilierul onorific al premierului și am sperat că vă voi atrage atenția asupra acestei structuri de crimă organizată la care Dvs nu puteți avea acces căci include nu doar guvernanți, parlamentari, firme de vânătoare, autorități locale ci și membri ai serviciilor de informații interne și externe care se asigură că aveți o imagine deformată emoțional și rațional față de realitate.
Supraviețuirea ursului brun era deja amenințată de degradarea și fragmentarea habitatelor, de acceptarea socială în scădere în rândul cetățenilor și a grupurilor de interese și de braconaj. Ursul este specie protejată legal la nivel internațional și european, inclusiv prin Convenția de la Berna și prin Strategia UE privind biodiversitatea. Directiva UE privind habitatele impune statelor membre obligația de a crea planuri naționale de acțiune care să asigure, pe baza informațiilor recente și exacte, gestionarea și menținerea unei stări de conservare favorabile, pe termen lung.
Sperăm că sunteți în cunoștință de cauză că pe durata mandatelor Dvs de președinte, ministerul mediului a avut la dispoziție planul de acțiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România, aprobat de Ordinul nr. 625 din 28 iunie 2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018. Un plan elaborat și dezbătut cu specialiști care a fost blocat de ultimii doi miniștri ai mediului, motiv pentru care Agent Green, organizația pe care o conduc a acționat ministerul în judecată la Curtea de Apel București. Nu mai avem încredere deplină în justiție din cauza imixtiunii politice, dar am făcut totuși și acest pas legitim.
Trebuie să știți însă că dincolo de granițe, promulgarea legii va declanșa un infringement direct și va duce România în regim de urgență la Curtea Europeană de Justiție. Sunt convins că nu vă doriți acest lucru și vă cer să reflectați profund asupra situației înainte de a lua o decizie.
Puteți începe acest proces întrebându-vă de ce planul de acțiune din 2018 nu a fost aplicat. De ce miniștrii mediului diseminează isterie și instigare în loc de știință. De ce autoritățile nu au închis temporar traseul din Bucegi când au aflat că este un urs semnalat de ceva vreme pe potecă? De ce urșii care ar urma să fie uciși nu vor fi incinerați așa cum se face cu fildeșul capturat pentru a salva specia elefant de la extincție? De ce legea trimisă spre promulgare vorbește despre urs ca despre ceva care trebuie recoltat, în loc de cineva care trebuie protejat?
Credeți că ursul și alte animale non-umane sunt doar niște mașini biologice programate după instincte pentru a răspunde la stimuli ai mediului sau gândesc? Au emoții precum frică, fericire, mânie, tristețe, dispreț, surpriză, dragoste, gelozie, rușine, simpatie, vină, mândrie, admirație, invidie, indignare? Sunt conștiente și inteligente? Sunt capabile să rezolve probleme? Se ajută între ele până la sacrificiu? Își fac planuri, obiective, tactici și strategii? Își fac evaluări și reflectă asupra acțiunilor lor, adică sunt ele morale?
Domnule președinte, acolo unde știința și etica lipsesc nu există consens pentru toate răspunsurile la aceste întrebări, dar cred că doar filozofia și biologia de joasă speță mai contestă calitățile emoționale, empatice și morale ale animalelor non-umane. Doar o abordare primitivă a problemei a putut conduce la o lege atât de rușinoasă pentru România.
Legea prevede ”Craniul şi blana de urs recoltate (precum porumbul sau grâul) se evaluează conform metodologiei prevăzute de Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.418/2005 pentru aprobarea metodologiei de evaluare a trofeelor de vânat, în conformitate cu metodologia Consiliului Internaţional de Vânătoare şi Protecţie a Vânatului, denumit în continuare C.I.C., în termen de 3 zile lucrătoare de la recoltare.” Adică se girează vânătoarea de trofee.
Expunerea de motive a inițiatorului clarifică motivația vădită pentru vânătoarea de trofee prin textul: ”Modificarea legislativă are un impact bugetar pozitiv prin achitarea tarifului în funcție de punctajul CIC, gestionarul contribuind la bugetul de stat”.
Domnule președinte, Dumneavoastră v-ați întrebat oare câți bani se pot face pozând și filmând în mod organizat un urs de o infinitate de ori în comparație cu un singur glonț pentru același urs?
Cei de la Centrul de Turism Responsabil din Washington, D.C. au arătat în studiul lor pe care îl recomand că agențiile de turism care se concentrează pe observarea, fotografierea și filmarea urșilor în regiunea British Columbia au generat de 12 ori mai mulți bani decât partidele de vânătoare organizată.
Considerăm că proiectul de lege supus promulgării conține erori crase din punct de vedere legal, științific și moral de la prima până la ultima pagină și vă solicit să îl respingeți. Face de rușine România, o țară incapabilă să își asume răspunderea pentru patrimoniul natural și să acționeze etic și științific corect. Ceea ce este evidențiat drept studiu nu arată deloc ca un studiu. Nu se poate promulga o lege care a fost deja respinsă ca proiect de ordin de ministru care nu a obținut avizul Academiei Române. Promulgarea legii fără avizul Academiei este un abuz și duce România în infringement.
Proiectul nu are la bază o metodologie serioasă de calcul pentru viețile care ar urma să fie luate prin semnătura Dumenavoastră, iar durata colectării datelor la care se face referire indică mai degrabă că niște oameni au fost la picnic cu niște organizatori de vânătoare de trofee pentru a negocia la telefon cu fondurile de vânătoare prețul și șpaga pentru fiecare execuție de urs. Proiectul nu abordează cauza problemei ci doar efectul acesteia. În forma supusă promulgării, proiectul va amplifica în mod cert problema. Adică mai multe conflicte om-urs, mai multe pagube, pierderi de vieți și destructurarea populației de urs. Și cel mai grav, la finalul lecturii proiectului de lerge am realizat că ceea ce numește studiu pentru justificarea uciderii planificate a 972 de urși nu prezintă sub nicio formă impactul asupra populației de urs brun.
Intenția de a favoriza industria vânătorii de trofee în detrimentul populației de urs brun este evidentă pe parcursul întregului proiectul care relevă o serie de contradicții între obiectivele studiilor citate si informațiile publice disponibile. În mod oficial, înainte de Revoluție la nivelul anului 1988, în România trăiau 7880 de urși. Au urmat trei decenii când populația a scăzut, inclusiv din cauza braconajului, otrăvirii și cotelor de ucidere propuse și aprobate (1419 urși uciși legal între 1990-1996) pentru reducerea pagubleor, fapt consemnat în introducerea proiectului de lege. Populația consemnată de urs a scăzut abrupt în doar câțiva ani la 5500 de exemplare, la nivelul anului 1996. Admiterea acestor date oficiale invită la repetarea greșelilor făcute acum 33 de ani care au condus la situația actuală și face o utopie din proiectul de lege.
În cele ce urmează vom critica punct cu punct câteva aspecte problematice ridicate de proiect și la dezbaterile halucinante din cursul procesului legislativ. Ca principiu, Agent Green susține coexistența și coadaptarea cu urșii prin abordarea cauzei problemelor și nu a efectului. Organizația nu susține măsura letală sub nicio formă. Urșii habituați care care fac probleme sunt rezultatul proastelor politici publice și nu poartă nicio vină. Nu este corect din punct de vedere moral să fie uciși. Este obligația statului să le asigure o viață în demnitate în sanctuare realizate și întreținute de statul român. Iar celor nehabituați trebuie să le garanteze un habitat sănătos care trebuie exins progresiv. În prezent acesta este degradat și limitat la câteva zone montane unde specia este refugiată și nu în largul său. Statul trebuie să repare de urgență reputația ursului la cărui persecuție a contribuit prin proaste politici și declarații alarmiste de rea-credință. În viitoarele politici publice, ministerul trebuie să ia în calcul schimbările climatice care impactează negativ și accelerat populația de urs brun.
Proiectul nu prezintă care este impactul asupra populației în urma uciderii celor 972 de urși ci doar niște metdode de calcul a acestor urși. O astfel de lege trebuie să prezinte o analiză minuțioasă de risc și o evaluare a impactului având în vedere că numărul de urși din România este necunoscut. Știm doar că ursul există și mai știm că habar nu avem să ne comportăm în preajma lor, indiferent că sunt 10.000, 1.000, 100 sau unul singur. Direcția legii și a societății este către extincția speciei. Asta ne dorim cu adevărat?
S-a insistat în dezbaterile sterile că pagubele provovcate de urs sunt distribuite în întreg arealul speciei, cu un număr mai mare în județele Harghita, Mureș, Covasna, Brașov, Argeș, Sibiu și Prahova, în corelație directă cu densitățile mari înregistrate. Dar în realitate pagubele prezentate nu sunt răspândite în întreg arealul speciei. Lipsește o cuantificare a distribuției pagubelor în raport cu distribuția speciei. Nu poate fi folosită sintagma ”corelație directă” de vreme ce ”corelația” nu reprezintă implicit ”cauzalitate”.
S-a pretins că cele mai mari pagube raportate sunt în județele Harghita, Mureș, Covasna, Brașov și Sibiu și că distribuția valorilor pagubelor este direct corelată cu densitatea speciei înregistrată în zonele menționate anterior. Asta reprezintă o dezinformare gravă prin omisiune deliberată deoarece prezentarea variației valorilor despăguburilor fără a indica timpul și locul unde au fost înregistrate valorile minime, maxime și cele cuprinse în acest interval, precum și lipsa prezentării unei valori medii nu prezintă credibilitate. De asemenea trebuie prezentată corelația dintre numărul derogărilor alocate per fond de vânătoare și numărul pagubelor + valoarea lor pentru cuantificarea efectului derogărilor aplicate asupra nivelului pagubelor.
S-a făcut referire la analiza derogărilor acordate conform ordinelor de ministru emise pentru acordarea de derogări de la măsurile de protecție comparativ cu localizarea situaţiilor conflictuale şi a pagubelor înregistrate în perioada 2015-2020. Dar această abordare de a analiza conflictele pe perioada 2015-2020 cu derogările din 2019-2022 este total nepotrivită deoarece specificul derogărilor aplicate în perioada 2015-2020 este total diferit față de perioada 2019-2022. Este ca si cum ai compara nivelul de trai al românilor din perioada 1990-2007 cu capacitatea de producție din perioada 2007- 2022. Proiectul compară solicitările de derogări cu derogările acordate nefiind identificat de noi niciun element cantitativ privind pagubele sau situațiile conflictuale.
S-a adus în discuție în procesul legislativ și o presupusă analiză a derogărilor acordate conform ordinelor de ministru emise pentru acordarea de derogări de la măsurile de protecție comparativ cu localizarea situaţiilor conflictuale şi a pagubelor înregistrate în perioada 2015-2020, la nivel de fond cinegetic când s-au solicitat 356 derogări și au fost acordate 187 derogări din care au fost realizate 140 de derogări. Din cele 140 de derogări, 122 de derogări au vizat uciderea exemplarelor de urs brun, iar 18 au vizat relocarea unor indivizi de urs. Se specifică că cele mai multe derogări au fost acordate în județele unde s-au înregistrat cele mai mari pagube și cele mai mari densități. Din această formulare nu reiese ce acte de reglementare au fost luate în calcul și nici perioada și contextul aplicării derogării. Astfel de formulări nu pot fi denumite ”analize”. S-a susținut că derogările până în anul 2022 au fost distribuite unde au fost pagube si densități mari, dar nu se prezintă modul în care aceste derogări au contribuit la reducerea pagubelor și densităților. În concluzie, alocarea unui nivel maxim de derogări pentru ucidere nu are cum să rezolve problema pagubelor, conflictelor și a densității populației.
La debateri s-a susținut că numărul de exemplare ucise conform datelor din “Situația derogărilor pentru specia urs brun (Ursus arctos), conform prevederilor OM 724/2019, la data de 11.10.2022”) ”reprezintă mai puțin de 1% din populație și a influențat nesemnificativ comportamentul și dinamica acesteia, cuantumul pagubelor produse de către această specie își menține trendul crescător.” Această interpretare este abuzivă și nu are logică. În realitate derogările acordate au vizat oficial exemplare de urs problemă și nu reducerea populației de urs. Interpretarea logică prin urmare este că nu ne-am putea aștepta ca derogările aplicate în baza OM 724/2019 să fi schimbat comportamentul și dinamica populației.
Trebuie să știți că tentativa de studiu pe care parlamentarii își bazează decizia are la bază o presupusă participare împreună cu gestionarii fondurilor cinegetice și reprezentanții agențiilor locale pentru protecția mediului și alți factori interesați (ONG-uri, institute de cercetare/ universități, muzee) la colectarea datelor în teren, pe 10% din fondurile cinegetice ocupate de urs brun (Ursus arctos) prin deplasarea în minim 10 judeţe la gestionarii fondurilor cinegetice și identificarea unităților reproductive (femele cu pui).
Am consultat datele acestui presupus studiu și a rezultat că cel puțin în județele Caraș Severin, Mehedinți, Bihor, Suceava și Maramureș s-au făcut cercetări dar nu s-au găsit urși. Presupunem că datele prezentate sunt fie greșite fie incomplete. Nu sunt precizate datele și locațiile unde au fost prezenți si observatori de la ONG-uri sau alte entități interesate și nici metoda de verificare aplicată. Metoda identificării unităților reproductive nu poate fi folosită ca metodă de verificare și de validare în lipsa cunoașterii altor indicatori populaționali precum proporția femele/masculi sau proporția de adulți/juvenili. Știința nu validează această metoda ca metoda de control.
Analiza oficială a datelor la nivel de fond cinegetic, judeţ şi la nivel de ţară în sistem GIS și elaborarea hărţilor GIS pe categorii de densitate, pentru populaţia de urs arată că numărul minimum de indivizi la nivel național care stă la baza cotei de ucidere a legii a fost calculat utilizând procentul mediu de creștere a populațiilor de urs la nivel mondial (1,136).
Considerăm că este posibil ca populația de urs brun din România să aibă rate de creștere mai mari în comparație cu alte populații, având în vedere practica pe scară largă a hrănirii suplimentare (interzisă de Consiliul Europei și ignorată de România), ceea ce ar putea duce la o supraviețuire mai mare (Popescu et al. 2016). Dar, procentul mediu de crestere a populației de 1.136 la nivel mondial este de fapt rata anuală maximă de creștere a populației estimată în perioada 1974-1994 pentru populația de ursul grizzly din statul British Columbia al Canadei care este o altă subspecie decât ursul brun care trăiește în Europa. Informația a fost preluată eronat de statul român din articolul citat și realizat de Popescu et al. În anul 2016. Hrănirea urșilor nu mai este permisă de Consiliul Europei. Afirmația privind hrănitul urșilor tebuie lămurită de parlamentarii care susțin aceste date. Considerând că aceștia consideră că hrănitul duce la creșterea populației iar obiectivul este reducerea ei, soliticăm ca parlamentarii să clarifice în ce măsură această practică trebuie abandonată sau continuată și în ce măsură această practică contribuie la apariția pagubelor.
Guvernanții și parlamentarii care susțin legea se bazează pe utilizarea valorii maxime de referință raportată de țara noastră pentru perioada 2013-2018 (7200 exemplare, repezentând suma dintre valoarile date pe bioregiuni), fiind utilizată de aceștia pentru anul 2018 ca și populație de referință:
https://nature-art17.eionet.europa.eu/article17/species/report
De aici se înțelege că pentru calculul valorii minime a fost folosită valoarea maximă raportata în anul 2018 (7200 exemplare). Acest aspect este unul incorect deoarece în practica curentă pentru a estima o valoare minimă nu se folosesc valori maxime ci valori medii. Mai mult, este eronat din punct de vedere științific ca valori calculate la nivel de bioregiune (prin sondaj) să fie comprate cu valorile calculate la nivel de fond cinegetic și de județ, indiferent de metoda utilizată.
Mai mult parlamentarii se bazează pe procentul mediu de creștere a populațiilor de urs la nivel mondial (1,136) aplicat la cifra 7200 din care rezultă un număr minim de indivizi de 7703 pentru anul 2023.
Considerăm că acest calcul este greșit. Dacă înmulțim N2018 = 7200 cu λ = 1.136 auntci nu obținem valoarea de 7703 prezentată de autori. Iar dacă calculăm creșterea pentru perioada 2018-2022, atunci obținem o rată de creștere de 1.07 (adică de 7%), rată care nu apare nicăieri în metodologia care stă la baza legii. Considerând intervalul de 4 ani și această rată, pare nefiresc ca această rata să fi fost constantă timp de patru ani, în vreme nu se știe dacă oficialii au calculat și alte rate de crestere anuale pentru această perioadă. Prin urmare putem considera cifra de 7703 ca fiind una care nu are legătură cu știința ci cu liberul arbitru. Ori soarta unei specii cheie pentru ecosistem nu poate fi periclitată de calcule proaste.
Numărul maxim de indivizi a fost calculat pentru anul 2022, pornind de la estimările la nivel de fond cinegetic, centralizate de către Agențiile județene de Protecția Mediului și aplicând corecția negativă de 0,5. A rezultat un număr maxim de indivizi de 8093, cifră cu care s-a lucrat mai departe pentru toate calculele efectuate. Această corecție a survenit în urma verificărilor din teren, aplicând indicele “COY” pentru metoda unităților reproductive (Krkovic et.al., 2001).”
Această abordare reprezintă în opinia noastră apusul științei deoarece estimarea minimului și maximului populației de urs s-a făcut folosind două metode diferite, una pentru minim și alta pentru maxim, în funcție de ce le-a convenit mai mult autorilor și beneficiarilor. Pentru minim au optat pentru estimarea unei creșteri în raport cu o valoare stabilită în anul 2018 (la nivel de bioregiune și date colectate prin sondaj), iar pentru maxim au optat pentru valori calculate plecând de la numarul de ursi raportați de gestionari la nivel de fond cinegetic la care s-a aplicat o corecție de 50% care nu are niciun fundament stiințific deoarece articolul citat nu conține metode sau rezultate care să sugereze că valoarea de 0.5 poate fi folosită ca valoare de corecție a unei populații.
Mai mult, densitățile calculate pentru fiecare fond cinegetic în parte au fost realizate utilizând media dintre habitatul favorabil speciei urs brun extras din Corine Land Cover și suprafața fondului cinegetic, medie raportată la 100km2, adică 10,000 hectare.
Dar această abordare de a stabili suprafata de referință pentru a calcula densitatea urșilor prin realizarea unei medii între un habitat favorabil și niste limite administrative fictive este lovită de nulitate științifică potrivit literaturii de specialitate la zi pentru această specie.
Parlamentarii susțin că pentru populatia de urs din Romania nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare avand in vedere ca sutele de relocări efectuate s-au dovedit neeficiente, ursii maturi relocați au revenit la locul de origine sau au create conflicte in zonele de relocare si a trebuit sa fie eliminati. Unii au spus că au fost realizate 18 acțiuni de relocare iar alții că au fost sute de relocări. Nu a fost însă publicat un studiu care include lista cu sutele de relocări realizate și o interpretare a rezultatelor relocărilor. Parlamentarii reclamă date care arată o densitate foarte mare a ursilor in Romania care provoaca numeroase pierderi in randul puilor prin uciderea acestora de catre masculi , reactia femelelor cu pui pentru a-i proteja; – parasirea habitatului natural si refugierea in culturi agricole, trupuri mici de vegetatie forestiera, in apropierea localitatilor, unde creste riscul de conflict cu populatia locala iar puii cresc practice habituati.
Ce să înțelegem de aici? Se identifică existența unor sisteme de reglaj natural al populației reprezentate de masculii care ucid puii, dar se promovează exact dorința ca masculii sa fie scoși din populație pentru a ”permite femelelor sa se întoarcă în habitatul natural”. Practic se recomandă exact reducerea unui element important al mecanimsului natural de reglare a populației. Asta denotă interesul pentru trofeu și incompetența.
Legea nu a luat în calcul în ce măsură obiectivul de reducere a populației poate fi atins prin extragerea masculilor dominanți ce asigura reglajul natural al populației. Nu se consideră nici justificarea pentru această direcție de ucidere în contextul în care obiectivul este acela de reducere a populației. Considerăm că legea este îngrijorătoare și susține eminamente uciderea exemplarelor adulte, cu trofee valoroase, măsură ce nu poate contribui la reducerea populației pe termen scurt dar suplimentar va destructura populația, va mărirea bazei piramidei a populației de urs și riscul de cosanvinizare.
Parlamentarii care au votat legea reclamă ministra mediului din 2016 care a interzis vânătoarea de trofee, decizie care ar fi dus la zeci de persoane omorate sau mutilate de ursi, o crestere exponentiala a cheltuielilor statului cu despagubirile si alterarea comportamentului natural al ursilor, ca si scaderea acceptantei/tolerantei populatiei locale fata de prezenta ursilor in comunitati, in culturile agricole , livezi si in anexele gospodaresti, daunele grave asupra recoltelor, efectivelor de animale, pădurilor. Tot acestia susțin că în folosul sănătății și siguranței publice si chiar pentru a proteja fauna, nu există altă alternativă viabilă în afara cadrul cotei de prevenție și intervenție.
În realitate nu există studii sau date care să susțină aceste declarații pur populiste.
Domnule președinte, legea care v-a fost supusă promulgării este paralelă cu știința și va atrage un infringement rapid și costisitor. Vă propunem să susțineți o lege care transpune planul național de acțiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România aprobat de Ordinul nr. 625 din 28 iunie 2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018. Vă propunem să luați în calcul și următoarele considerente.
Orice luare în considerare a controlului populației prin mijloace letale sau utilizarea altor metode care ar putea avea un impact negativ asupra supraviețuirii ursului trebuie tratate cu cea mai mare precauție, având în vedere varietatea amenințărilor cu care se confruntă urșii bruni. Urșii bruni trebuie să aibă habitate sigure și să evite persecuția umană (Weaver și colab., 1996, Estes și colab., 2011, Ripple și colab., 2014, Darimont și colab., 2015). Un urs brun are nevoie de un habitat mare, lipsit de conflicte umane, în scopul de a căuta hrana, perechea, adăpostul și locațiile pentru bârlog. Un habitat ideal pentru urșii bruni trebuie să beneficieze de o distribuție adecvată și abundență a alimentelor pentru ca urșii să se dezvolte armonios. În plus, o altă amenințare critică pentru urși este incursiunea utilajelor motorizate în habitatele lor (Craighead 2002).
În plus, mulți cercetători au susținut că schimbările climatice vor avea efecte dăunătoare asupra urșilor prin modificarea suplimentară a disponibilității surselor de hrană în habitatul lor. Concluziile lor demonstrează că guvernul român trebuie să trateze impactul schimbărilor climatice asupra urșilor bruni cu cea mai mare seriozitate. De exemplu, Bojarska și Selva (2012) au efectuat o revizuire globală a selecției alimentelor pentru urs în raport cu dispunerea geografică (latitudine, longitudine, altitudine) și cu o multitudine de variabile de mediu cum ar fi durata și grosimea stratului de zăpadă.
Aceștia au descoperit că ceea ce a constituit unii dintre “cei mai importanți factori care afectează ecologia hranei ursului brun” sunt “condițiile de temperatură și zăpada” (Bojarska & Selva 2012). Au determinat că poate fi de așteptat ca schimbările climatice să influențeze foarte mult obiceiurile alimentare ale urșilor bruni prin schimbări în disponibilitatea alimentelor, modelele de hibernare, cerințele nutriționale și energetice și comportamentul de hrănire. Temperaturile crescânde la nivel global produc ierni mai scurte cu zăpadă mai puțină, mai ales în latitudinile nordice și zonele înalte (Sagarin & Micheli 2001, Wilmers & Post 2006). Topirea zăpezii timpurii reduce substanțial cantitatea de hrană pe timp de iarnă târzie și primăvară, care este vitală pentru urși după hibernare și până când devin disponibile alte resurse alimentare (Wilmers & Post 2006).
Schimbările climatice pot afecta obiceiurile de hrănire ale ursului brun, prin modificări ale distribuției și fenologiei plantelor. Ca răspuns la temperaturile mai ridicate, Rodriguez și colab. (2007) au demonstrat o scădere pe termen lung a contribuției hranei boreale și temperate în alimentația ursului brun în timpul sezonului hiperfagic, atunci când urșii bruni consumă în mod obișnuit cantități mari de fructe pentru a acumula grăsimi pentru perioada de hibernare și pentru o reproducere reușită. Schimbările în calendarul și abundența fructelor, culegerea fructelor și ghindelor, scăderea disponibilității fructelor de calitate superioară pot avea consecințe importante asupra dinamicii populației de urși bruni (Rodriguez și colab., 2007).
Dacă vor dispărea resursele alimentare principale pentru urșii bruni, fără modificarea corespunzătoare a calendarului resurselor alimentare alternative, ar putea apărea un deficit serios în alimentație. (Bojarska și Silva 2012, pag. 133-4). Din studiile stiințifice actuale disponibile este clar că: schimbările climatice amenință și vor continua să amenințe urșii bruni prin modificarea în mod nefavorabil a habitatului lor.
Dorresteijn și colab. (2014) au studiat coexistența ursului brun cu omul în Transilvania, România. Cercetătorii au descoperit că “urșii și oamenii coexistau relativ pașnic, în ciuda conflictelor ocazionale”. Cheia acestei coexistențe a fost: 1) disponibilitatea zonelor împădurite care sunt legate de populațiile de urși din Munții Carpați; 2) utilizarea managementului tradițional al animalelor pentru a minimiza daunele produse de urși; și 3) o anumită toleranță a păstorilor la conflictul ocazional cu urșii.
Dorresteijn și colab. au constatat că activitatea urșilor nu era legată de așezările umane, iar compensațiile pentru pierderile în rândul animalelor nu influențează atitudinea oamenilor față de urși.
Din aceste studii reiese că relația conflictuală dintre oameni și urși este scăzută în regiunile României, unde cotele de vânătoare și, probabil, populațiile de urși sunt cele mai ridicate. În mod clar, afirmațiile potrivit cărora este nevoie de vânătoare pentru a aborda conflictul dintre oameni și urși în această regiune sunt false.
Co-adaptarea și co-existența cu urșii bruni din România sunt esențiale pentru siguranța populației umane, a animalelor și a agriculturii.
Agent Green consideră că o lege serioasă va impune cu fermitate co-adaptarea și co-existența cu urșii bruni din România. Co-adaptarea și co-existența trebuie să se producă dacă dorim ca urșii să continue să existe, ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să fie dispuși să împartă habitatul și să tolereze nivelul scăzut de risc pe care aceștia îl reprezintă (Dubois și colab., 2017, Carter și Linnell, 2016, Chapron, Guillaume și colab., 2016). Oamenii trebuie să-și contracareze propria tendință de “hiperprădător” al altor specii și a habitatelor acestora (Darimont și colab., 2015, Chapron și López-Bao, 2016).
În 2015, un grup de cadre universitare, reprezentanți ai industriei și organizații nonguvernamentale de pe cinci continente s-au întâlnit la un atelier de lucru pentru a dezvolta primele principii internaționale pentru luarea deciziilor etice în controlul vieții sălbatice. Concluziile acestui grup au fost publicate și sunt rezumate după cum urmează:
“Ei au determinat că eforturile de combatere a vieții sălbatice ar trebui să înceapă ori de câte ori este posibil prin modificarea practicilor umane care provoacă conflicte între om și viața sălbatică și prin dezvoltarea unei culturi a co-existenței; faptul că sunt produse pagube semnificative persoanelor, proprietăților, mijloacelor de trai, ecosistemelor și/sau altor animale să fie justificat prin dovezi; existența obiectivelor măsurabile bazate pe rezultate, care sunt clare, realizabile, monitorizate și adaptabile; reducerea previzibilă a bunăstării animalelor să se producă celui mai mic număr de animale; să fie informați cu privire la valorile comunității, precum și la informațiile științifice, tehnice și practice; să fie integrate în planurile de gestionare sistematică pe termen lung; și să se bazeze mai degrabă pe specificul situației decât pe etichetele negative (dăunătoare, prea numeroase) aplicate speciilor țintă. Recomandăm ca aceste principii să ghideze dezvoltarea standardelor și deciziilor și implementarea standardelor internaționale, naționale și locale “(Dubois și colab., 2017).
Suntem conștienți că, în zonele rurale, poate fi dificil să trăiești cu urși. Atunci când proprietatea este deteriorată (inclusiv casele, culturile, animalele, silvicultura comercială etc.), despăgubirea ar trebui să fie prompt livrată, cu ajutorul autorităților locale. În acest fel, toleranța oamenilor față de urși se va îmbunătăți, reducând riscul și frecvența braconajului din răzbunare.
În situații extreme, în care urșii reprezintă într-adevăr un risc pentru populația umană și/sau proprietatea acesteia, România ar trebui să dispună de un Plan de urgență (la nivel național sau administrativ) pentru ca acesta să intervină, de la caz la caz , pentru a elimina situațiile periculoase. Acest Plan de urgență ar trebui să fie separat definitiv de orice fel de cote de recoltare care ar putea fi alocate managerilor și ar trebui să prevadă clar că domeniul său specific și unic este de a aborda cazurile extreme. Trofeele din intervențiile aprobate nu ar trebui să facă obiectul tranzacțiilor comerciale, prevenind astfel uciderea frauduloasă a ursilor deghizată în situație de urgență. Cadavrele trebuie distruse în totalitate. Prin cazuri extreme nu includem urșii habituați care pot fi capturați în siguranță și transferați către un sanctuar natural unde să trăiască restul vieții în demnitate. Sanctuare la cele mai înalte standarde pe care statul are obligația să le realizeze după modelul celui privat de la Zărnești.
Agent Green consideră, prin urmare, că este necesar ca autoritățile statului să stabilească obiective specifice de conservare, bazate pe obiectivele de mediu, sociale și economice – baza pentru informarea actuală și în timp util despre specii. Pentru a facilita colaborarea dintre părțile interesate, sunt necesare transparența decizională și predictibilitatea în stabilirea obiectivelor, măsurilor și acțiunilor propuse. Doar în acest fel este posibil să se faciliteze nu numai menținerea unui climat social echilibrat, ci și menținerea unui cadru etic și nediscreționar în sistemul de gestionare a populației de urs brun din România.
Propunem de asemenea efectuarea studiilor privind impactul activităților de culegere a ciupercilor și fructelor de pădure asupra populației de urs brun și determinarea impactului urșilor bruni asupra speciilor prădate (cerb, căprioară, mistret), cu implicații asupra vânătorii și sectoarelor agricol și forestier. Cu toate acestea, am recomanda ca astfel de studii să fie efectuate de către agenții independente, astfel încât să se asigure că rezultatele nu vor fi părtinitoare pentru a servi intereselor private.
Domnule președinte, sper că informațiile și considerentele pe care vi le-am oferit vă vor fi de folos pentru a lua o decizie bună din punct de vedere științific și etic.
Cu stimă,
Gabriel Păun,
Președinte Agent Green
