Pasarile Bucurestiului

Pentru cei mai multi dintre noi, Bucurestiul este o apocalipsa de asfalt si beton. Un sir nesfarsit de masini, aer greu de respirat, zgomot obositor sau afise publicitare cat un bloc de 10 etaje.

Pe scurt, pare un loc menit sa iti biciuiasca fiecare simt. Si totusi, pe undeva mai exista inca viata adevarata. Cotloane ale orasului care au scapat ca prin minune de furia asfaltului sunt adevarate centre de rezistenta ale naturii. E de ajuns sa te opresti in loc si sa ciulesti urechea, ca sa descoperi o intreaga lume a pasarilor ce cuibaresc printre blocuri, in parcuri, oriunde a scapat un colt de verdeata. Despre aceasta lume invizibila a pasarilor din Bucuresti am stat de vorba cu doamna ANGELA PETRESCU, cercetator stiintific la Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa”.

 

„Sa observi pasarile e una din cele mai frumoase preocupari”

 

– Pentru oameni, Bucurestiul pare un loc tot mai putin primitor. Pentru pasari cum este?

– La prima vedere ai impresia ca orasul asta vrea sa se razbune pe natura. Dar natura inca rezista. E de ajuns sa mergi intr-unul din parcurile mari ale Bucurestiului, sa ai un binoclu si un pic de rabdare. Vei descoperi un univers fascinant, lumea uimitoare a pasarilor care traiesc cu noi, aici, in oras. Intre cele mai des intalnite sunt mierlele, mai ales mierla cu ciocul portocaliu. Sunt pline parcurile de ele. Si pescarusii sunt numerosi, mai cu seama in zona lacurilor din partea de nord a orasului, dar si pe cheiul Dambovitei. Indrazneti si agresivi, ii auzi tipand toata ziua, tipand mai ales dimineata, cand isi cauta de mancare. Dis de dimineata, prin somn, strigatul lor ti se pare frumos, ca pana sa te dezmeticesti, te crezi in vacanta, la mare, si nu in Bucuresti, deja intarziat la serviciu. La fel de multi si de oportunisti sunt si porumbeii. Apoi, foarte des vedem pasari ce seamana cu randunelele. Sunt cu sutele si zboara foarte rapid, in stoluri coordonate cu mare precizie. Se cheama drepnele. Stau mai mult in zbor, pentru ca au toate degetele in fata, nu au deget opozabil si merg cu greu si nici pe crengi nu se tin prea bine. Sunt foarte galagioase si le vedem peste tot. La Universitate erau foarte multe. Sigur, mai sunt gaite, grauri si cotofene, iar prin parcuri, intalnesti mai multe feluri de rate si lebede. Sunt multe pasari in Bucuresti si au o viata a lor, ce merge inainte, in ciuda betoanelor si asfaltului. Sa stai sa o observi si sa o-ntelegi poate sa fie una dintre cele mai frumoase preocupari pe care ti le ofera Bucurestiul.

 

– Iarna a revenit in forta. Pe o asemenea vreme mai putem vedea pasari in oras?

– Chiar acum, in perioada asta, poti sa gasesti matasarul. E o pasare care vine iarna la noi, de undeva din nordul Europei, la intervale de 4-5 ani. E foarte frumos: are un costum colorat si pe cap asa, un fel de coroana. Merita vazut, pentru ca nu apare an de an. Cand vine zapada ne asteptam sa vedem lebede in Bucuresti, lisite si chiar cormoranul mic, specie rara si ocrotita care cuibareste in Delta Dunarii. Daca faceti un drum in Parcul Tineretului, sau cum se mai numeste acum, poate aveti noroc sa-i vedeti. In general, printre blocurile unde exista spatii verzi, sunt multe stancute. Sunt ca niste ciori mai mici, dar le deosebesti, pentru ca au gatul si pieptul intr-un gri foarte frumos. Stancutelor le plac mai ales cartierele cu case, pentru ca obisnuiesc sa cuibareasca in cosuri. Dar cateodata, isi fac cuib si in gaurile din ziduri. Una dintre vedetele orasului este pitigoiul. Vine mai ales acum, in timpul iernii, pentru ca isi cauta de mancare. Traieste prin parcuri sau prin padurile din apropierea Bucurestiului. E o pasare micuta si il vezi greu, dar il auzi. Are un cantec vesel si saltaret: cateodata pare ca spune opinci-opinci-opinci. Cand canta asa, inseamna ca iarna mai dureaza. Altadata, cand pare ca spune cici-vara, cici-vara, asta e semn ca se apropie primavara si ca frigul nu o sa mai tina mult. Pitigoiul albastru e o ruda apropiata care vine si el in Bucuresti. E mai colorat, si pe piept nu are cravata neagra ca ruda lui. Cuibareste mai ales in scorburi de copac. Ti-ti-ti, ti-ti-ti, il auzi si il vezi, mai ales prin salcii, primavara. Il gasesti in toate parcurile. De multe ori, copacii scorburosi sunt taiati de la radacina, si asta le face un mare deserviciu pasarilor. Unele isi gasesc adapost pentru cuib in scorburile lor, altele isi gasesc mancare. Multe pasari au inceput sa caute mancare pe langa casele oamenilor, tocmai pentru ca orice creanga un pic bolnava este imediat taiata. Tot in Tineretului sau in Herastrau poti vedea cocosarii, o mierla ce vine in Romania din nordul Europei. Sunt gri-maronii si cu pete pe burta. Le plac fructele foarte mult, asa ca daca ai in curte o tufa de maces, asteapta un pic si sigur o sa apara si un cocosar. Doar cand e in perioada de inmultire are capul gri-albastrui, ca sa isi impresioneze femela. Vine in Bucuresti si sta multe luni, cateodata pana in aprilie, cand pleaca in zonele de munte.

 

„Vin vremuri grele pentru bietele pasari. Taierea nemiloasa a copacilor va avea consecinte grave”

 

– Fata de acum 20-25 de ani, s-a schimbat ceva in lumea pasarilor din Bucuresti? Care este cel mai mare pericol pentru ele?

– Au fost vremuri bune pentru pasari, dar cred ca vin mari schimbari. Nu e neaparat poluarea, multe pasari pot trai si in conditii grele, din acest punct de vedere. Dar marea schimbare este distrugerea sistematica a spatiilor verzi. Taierea copacilor, desfiintarea oricarui petic de iarba vor avea consecinte grave. Il auzeam pe domnul Videanu spunand ca iarba genereaza praf si trebuie eliminata! Cand de fapt este tocmai invers! Asa a invatat dumnealui la scoala, probabil. Dar din cate am inteles, fostul domn ministru, impreuna cu familia lui, merge in Elvetia, ca sa se curete de gudronul de la noi.
Am vazut copaci in floare taiati in Bucuresti! Scene apocaliptice! Pe cheiul Dambovitei toti copacii sunt fara coroana! Au cazut doi copaci la o furtuna si pentru o astfel de exceptie au taiat tot! Cum sa mai gaseasca pasarile fructe? Unde sa mai stea? S-au facut locuri de parcare acolo unde erau arbori. Acum sunt zone in Bucuresti doar de beton si asfalt si vara zici ca esti in pustiul Sahara, fara umbra, fara verdeata. Unde sa traiasca pasarile, cand chiar si pentru oameni e dificil? Nu mai au nici insecte, nici seminte din ierburi. Vor ramane in felul asta in Bucuresti doar sobolanii, care gasesc din plin gunoaie.

– Totusi, mai avem cateva parcuri, iar pe langa blocuri, de multe ori am vazut adevarate gradini facute de pensionari.

– Da, gradinile din jurul blocului! Batranii astia ar trebui premiati. Primaria, locatarii blocului sau ai strazii respective ar trebui sa ii premieze! Multi dintre cei ce intretin astfel de gradini in jurul blocului au crescut in spiritul dragului de pamant si de natura. Cand se va duce aceasta generatie, cred ca Bucurestiul o sa fie mai urat. Cu ei, pasarile mai gasesc cate o oaza de verdeata, o bucatica de rai. Pentru ca in astfel de gradini ele gasesc de mancare seminte sau furnici sau insecte. Si de multe ori, pasarile chiar au locul lor pregatit cu apa si mancare! Cand raman fara mancare, e normal ca pasarile sa vina sa caute ajutor la oameni. In principiu nu ar trebui sa le hranim, pentru ca le slabim instinctul de conservare: ele ar trebui sa umble singure dupa hrana. Dar sunt momente de iarna grea, cum a fost anul acesta, cand timp de mai multe zile, pasarile nu gasesc nimic de mancare. Dupa un ger napraznic de cateva zile si cu pamantul acoperit de zapada, cateva graunte pot fi salvatoare. Fata de oameni, pasarile au o temperatura mare a corpului, 40-42 de grade, si ele trebuie sa si-o mentina asa. Daca nu gasesc de mancare se resimt imediat. Ca sa mentina temperatura corpului asa de ridicata, au nevoie de hrana buna si destula. Altfel, devin epuizate destul de repede. Si daca scade foarte mult temperatura corpului… Deja la 25 de grade pentru ele e grav.

 

„Am avea multe de invatat de la pasari”

– La nivel national lucrurile stau mai bine?

– Au fost declarate peste 100 de zone de protectie stricta avifaunistica, in cadrul rezervatiilor „Natura 2000”. Asa-numitele SPA (Special Protection Area). Ai voie sa intri, dar ai anumite restrictii. De obicei, acolo unde este SPA este si zona de vanatoare, sunt zone cu pasaret mult. Ar trebui sa fie un custode al rezervatiei. Nu toate au asa ceva. Exista un program de mediu si s-au dat bani pentru proiectele cu planuri de management pentru astfel de arii. Sa le protejeze, sa le deschida catre turisti… Cat se va reusi, nu stiu. Unii vor face rost de multi bani, dar in cele din urma este o chestiune ce tine de constiinta celor ce se vor ocupa. Sa speram ca vor ajunge pe mana iubitorilor de natura.
In afara de zonele speciale, mai avem din pacate o problema generala, cu mentalitatea oamenilor. Daca se va face o campanie de informare nationala, poate natura si pasarile vor trai mai usor in Romania. Poate ar trebui ca posturile cu mare audienta, in loc sa faca reclama la poker la ore de varf, sa arate macar din cand in cand un spot cu o hartie sau un gunoi aruncat pe jos, atunci poate se va schimba ceva si lumea va intelege ca daca iubesti natura trebuie sa te si comporti ca atare. Aici suntem deficitari…

 

– Stim foarte putine lucruri despre pasarile din Romania, in timp ce strainii vin adesea, de la distante mari, doar ca sa le vada prin binoclu, sa le asculte sau sa stea in acelasi crang cu ele. Aveti o explicatie?

– E o chestiune de educatie. Sunt invatati sa admire si sa iubeasca asemenea lucruri. Ma gandesc cu tristete cateodata ca Ceausescu a reusit sa faca ce si-a propus: omul nou, un om fara Dumnezeu. A reusit sa desavarseasca asa-zisa democratie de la noi. Suntem multilateral dezvoltati! Nu ne intereseaza tara, istoria, ba nici macar familia, dupa cum se vede ca sunt lasati copiii singuri de parintii plecati in Spania sau Italia. Ne intereseaza doar mamaliga: unde e mai mare sau mai usor de obtinut, mergem si noi. Ma intreb cum pleaca parintii la munca, lasand un copil de doi ani plangand, in urma? Ce cauta in strainatate? Ce e mai important decat copilul tau? Te duci dupa paine? Pentru cine o castiga si care e pretul real, daca naste atata suferinta? De la oamenii astia care isi abandoneaza copiii si casa, sa te astepti sa ii intereseze gazele, pasarile, natura? Pai daca pe ei nu ii mai intereseaza propriii copii, cum sa ii intereseze asa ceva? Am avea multe de invatat de la pasari. O pasare nu si-ar lasa niciodata puiul in urma. In plus, pasarile nu au frontiere, nu acumuleaza avere si nu au diferente sociale. Ele isi vad de treaba lor. Traiesc si atat.

____________________

Delicatese pentru pasari

Cum se procedeaza?
1. Topiti cu grija grasimea intr-o cratita, luati-o de pe foc si incorporati in ea amestecul de graunte. Intindeti – cu o lingura – grauntele calde intre solzii conurilor. Daca vreti sa atarnati conurile direct de copac sau de casuta pasarilor, folositi o sarma.
2. Daca nu, puneti pe fundul unui ghiveci pentru flori un strat de muschi si infigeti conul in el.
De retinut: Ca sa se deschida conurile inchise, tineti-le cateva zile la caldura, de pilda pe calorifer.

 

Inele de carton cu amestec de graunte

 

Ingrediente (pentru 3-4 inele): 150 g grasime topita (de vita), 1 lingura ulei, circa 300 g amestec de graunte, inele late de carton, sarma.
Cum se procedeaza?
1. Topiti grasimea intr-o cratita, luati-o de pe foc si incorporati in ea uleiul si amestecul de graunte.
2. Puneti inelele de carton pe un suport lavabil si intindeti grauntele calde pe interiorul inelelor.
3. Dupa ce s-a intarit „umplutura”, atarnati inelele, cu o bucata de sarma, de copaci, de tufe sau de casutele pasarilor.
De retinut: Acest amestec le este recomandat pasarilor amatoare de hrana tare (graunte, coceni etc.) si omnivorelor, precum pitigoii, vrabiile si cintezoii. Pentru pasarile amatoare de hrana moale (de ex. macaleandru, pitulice, mierla), folositi in loc de graunte un amestec de tarate de grau, stafide si fulgi de ovaz, la care adaugati aceeasi cantitate de grasime (untura). In acest caz, puteti renunta la ulei.

Cununa de cereale

Ingrediente: cereale cu spic de diferite soiuri, cateva spice de mei, un cerc de sarma cu diametrul de cca 40 cm, sarma subtire si panglica ingusta pentru legat.
Cum se procedeaza?

1. Legati, pe rand, spicele de cercul de sarma, lasand cate unul sa iasa in afara (cununa nu trebuie sa fie prea ordonata). Intindeti bine sarma cu care legati, ca sa nu se desprinda spicele de mei imediat ce sunt ciugulite de o pasare.
2. Atarnati cununa de gardul gradinii sau de zidul casei.
De retinut: Impodobiti cununa cu fructe salbatice (comestibile), pe care le puteti gasi si acum, iarna, daca faceti o plimbare prin padure.

Coroane mobile

Ingrediente (pentru o coroana): 3 mere, 2 inele cu amestec de graunte, nuiele (de salcie), crengute uscate de brad, sfoara subtire, sfoara groasa.
Cum se procedeaza?
1. Se impletesc 2-3 nuiele uscate de salcie si se indoaie, formand o coroana (daca e nevoie, se prind capetele cu sarma). Se inmoaie nuielele uscate (de anul trecut) in apa si se tin asa 1-2 saptamani, ca sa devina flexibile.
2. Se leaga de coroana – cu sfoara subtire – mere intregi, felii de mere si inelele, iar coroana se agata de copac cu sfoara groasa, avand grija sa fie ferita de soare. Intre nuiele, se pot fixa crengute de brad.

Fructe insirate

Pentru acest sirag se insira pur si simplu pe o sfoara, alternativ, arahide si felii uscate de mar.
De retinut: Hraniti pasarile doar cu fructe intregi sau cu felii ori bucati mari. Pasarilor le place sa inghita intregi bucatile mici, iar acestea sunt greu de digerat.

Hrana pentru pasari

1. Stafidele sunt foarte indragite de pasarile care se hranesc cu fructe (de ex. mierlele si graurii).
2. Arahidele contin multe vitamine si sunt energizante. Se recomanda in lunile foarte friguroase.
3. Semintele de soia sunt, de asemenea, energizante. Avantajul lor: nu au coji.
4. Semintele de floarea-soarelui sunt „clasicii” sortimentului de hrana pentru pasari. Cele dungate au coaja mai groasa decat cele negre si sunt preferatele pasarilor cu cioc puternic.
5. Amestecul de graunte le este destinat in special vrabiilor, pitigoilor si cintezoilor.
6. Hrana moale cu fulgi, fructe si tarate este consumata de pasarile care mananca hrana pentru animale sau doar seminte fine, adica: macaleandrul, pitulicea si mierla.

 

Publicat inițial în ,,Formula AS”-nr.954 din 2011

scris de Cătălin Manole