Observații la OUG arii protejate

 

București, 20.02.2023

 

Stimate domnule ministru,

 

Observații Agent Green la proiectul de ordonanță de urgență̆ privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice

 

 

Considerații generale:

• Actuala propunere trebuie refăcută integral, prin actualizarea unor concepte, măsuri, metode la nivelul actual de cunoaștere și în baza experienței de peste două decenii de eșec în care actualul concept de administrare a Rețelei Naționale de Arii Protejate a fost un eșec.
• Considerăm necesară implementarea unei noi viziuni de conservare și administrare precum și stabilirea unor reglementări clare, predictibile care să transpună într-un termen scurt Strategia pentru Biodiversitate a UE 2030.
• Mai jos sunt doar câteva observații generale pe actuala propunere, considerând că aplicarea formei actuale nu aduce nici o îmbunătățire ariilor protejate și în anumite situații complică administrarea.
• Este necesară prelungirea termenului de consultare, dezbatere publică și rescriere a actului normativ.

 

SECȚIUNEA 1 Categorii și tipuri de arii naturale protejate, categorii de management

Se transpun în legislația națională categoriile IUCN din prezent așa cum sunt ele stabilite în Ghidul privind Aplicarea Categoriilor de Management al Ariilor Protejate, IUCN 2008.

Se înființează categoria de Arie Protejată Urbană cu rolul de a proteja așezările umane (intravilanul localităților) de factori climatici și de mediu ce ar putea perturba gradul de satisfacție al locuitorilor, oferind spațiu de recreere, reglarea temperaturilor excesive, apă potabilă, protecție la vânt, alunecări de teren, zgomot, etc. (aria protejată are rolul de a menține cadrul natural nu de a proteja în mod special specii, habitate)

 

SECŢIUNEA a 2-a Instituirea regimului de arie naturală protejată

Instituirea unei arii se face prin aplicarea criteriilor stabilite în Ghidul privind Aplicarea Categoriilor de Management al Ariilor Protejate, IUCN 2008.

Aprobarea ariilor de interes național se face de către Guvern fără avizul Consiliului Local deoarece primează interesul public național și în majoritatea situațiilor terenurile fac parte din domeniul public al statului nu al UAT-ului.

Pentru simplificare și debirocratizare toate ariile protejate de interes național, european și internațional se fac prin Hotărâre de Guvern

Se prevede și tipul de ,,arie protejată privată,, dând posibilitatea proprietarului de teren să instituie voluntar un regim de protecție pe terenul aflat în proprietatea acestuia. Statul recunoaște formal prin act normativ încadrarea terenului ca arie protejată de categoria IUCN corespunzătoare. În acest fel, ONG-urile, persoanele fizice și juridice pot să-și desemneze și administreze propriile arii protejate iar măsura vine să încurajeze societatea civilă în participarea la conservarea naturii prin propriul patrimoniu.

 

SECŢIUNEA a 3-a Administrarea rețelei naționale de arii naturale protejate

 

Administrarea ariilor protejate se face pe baza criteriilor privind importanța, proprietatea și nivelul la care se face declararea ariei protejate.

• Administrarea ariilor de interes național, european, internațional se face de către Guvern prin instituția din subordine, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate.
• Administrarea ariilor de interes județean se face de către Consiliul Județean care deține terenul și a declarat aria protejată.
• Administrarea ariilor de interes local se face de către Consiliul Local care deține terenul și a declarat aria protejată.
• Administrarea ariilor de interes privat se face de către persoana fizică/juridică care deține terenul și a declarat din proprie inițiativă aria protejată.

Pentru situațiile în care administratorul nu are capacitatea de a gestiona un proiect, program, activitate, va recurge la contractarea acelui serviciu în baza legii achizițiilor publice. Subliniem că administrarea domeniului public al statului sau a unui teren privat (componentă a ariei protejate de interes național cuprinsă în domeniul public al statului) nu poate fi legală și creează premisele încălcării legii care prevede explicit în ce condiții poate fi închiriat, concesionat un teren al statului român.

 

Consiliile Științifice trebuie să aibă strict un rol științific și de emitere a unor puncte de vedere. Considerăm că aceste Consilii nu trebuie să mai emită ,,Avize,, care au rol de reglementare având în vedere lipsa pregătirii juridice, lipsa responsabilității legale (nu sunt funcționari publici, nu depun declarații de avere și interese). Consiliile trebuie să fie formate doar din cadre universitare și cercetători (fără directorul, biologul sau alt angajat al instituției care administrează deoarece se află în conflict de interese). Considerăm că varianta în care există un singur Consiliu Științific la nivel național poate fi suficientă. Măsura debirocratizează și simplifică managementul.

 

Consiliul Consultativ nu se justifică deoarece orice act de interes public trebuie supus consultării publice dând posibilitatea oricărui cetățean să-și spună punctul de vedere. Actualele Consilii restrâng dreptul cetățenilor la a fi consultați iar din experiența actuală aceste Consilii nu au avut nici o contribuție semnificativă pentru conservare și administrare. Măsura debirocratizează și simplifică managementul.

 

Ariile protejate de interes național vor fi supravegheate prin mijloace video iar intervențiile pentru combaterea încălcării legii va fi realizată de echipe operative ale Jandarmeriei Române conform atribuțiilor de serviciu. Prin această măsură se va asigura paza eficientă, renunțând la actuala formă de pază cu rangeri fără pregătire militară, dotare și capacitate reală de a aplica legea.

 

 

SECȚIUNEA a 4-a Coordonarea ariilor naturale protejate de interes internațional

 

Secțiunea nu are obiect deoarece aceste arii protejate trebuie administrare de către ANANP iar în cadrul ANANP este necesară organizarea unui serviciu. Un ,,Comitet,, național este inutil și complică gestiunea siturilor inutil. Se instituie ,, Comitetul Național Om și Biosferă – MAB UNESCO,, sau altele asemenea doar dacă acestea sunt prevăzute în cnvenții internaționale. Măsura debirocratizează și simplifică managementul.

 

 

SECȚIUNEA a 5-a Managementul ariilor naturale protejate

 

Planurile de Management se întocmesc de către administratorul ariei protejate pe o platformă digitală, și se aprobă prin Ordin de Ministru având o perioadă de aplicare de 6 ani (se poate sincroniza cu termenele de raportare la CE pentru siturile N2000) deoarece într-un termen mai mare pot apare numeroase schimbări în starea de conservare ce necesită acțiuni.

 

Planurile vor conține doar activități de conservare, evaluare, monitorizare, restaurare, intervenții recurente, etc. Planul de management al ariei protejate nu trebuie să conțină dezvoltări turistice și alte activități care exced sferei de competență instituțională (pentru urbanism , turism, educație sunt alte instituții ale statului).

 

Elaborarea planului de management (excluzând activitățile de cartare și inventariere care se presupune că au fost efectuate), nu poate dura mai mult de 3 luni.

 

Ghidul de elaborare trebuie făcut atunci când există o platformă digitală în care să se redacteze planurile de management, să se raporteze progresele, schimbările, indicatorii. Subliniem că România a deținut o astfel de platformă în cadrul proiectului SINCRON care trebuie reimplementat la nivel național.

 

Avantajul digitalizării va fi că planurile se întocmesc într-un timp foarte scurt cu costuri reduse, se elimină erorile, se asigură vizibilitatea progresului de management, se centralizează informațiile la nivel național, se elimină mii de pagini de maculatură așa cum este situația prezentă.

 

 

SECȚIUNEA a 6-a Zonarea internă a ariilor naturale protejate

 

Parcurile naționale trebuie să aibă doar două zone:

1. Nucleul parcului constituit ca arie protejată Ia / Ib IUCN
2. Zone construite – care vor individualiza construcțiile existente fără posibilitatea extinderii urbanizării și cu obligativitatea reducerii acesteia în timp.

 

Fiecare parc național va avea o zonă tampon de cel puțin 100 de metri lățime unde se pot efectua exclusiv lucrări de control al dăunătorilor. Interiorul parcurilor naționale va fi strict protejat iar pe întreaga suprafață a parcului național, exploatarea forestieră, agricolă, minieră este interzisă.

 

Protecția se instituie pe 100% din parcul național iar în zona nucleu (rezervație Ia/Ib) nu sunt permise de loc activități umane cu excepția cercetării, conservării, monitorizării.

Prin planul de management nu se face zonarea. Aceasta se face pentru toate parcurile prin act normativ urmând ca administrarea să se ocupe strict de aplicarea măsurilor de management.

 

Una din activitățile permise în parc trebuie să fie cea de pază/supraveghere și cea de restaurare, reconstrucție, protecție.

 

Reglementarea activităților se face în corelare cu prevederile Ghidul privind Aplicarea Categoriilor de Management al Ariilor Protejate, IUCN 2008.

 

Zonarea în parcurilor naturale

1. arii protejate de categoria Ia / Ib; III; IV IUCN
2. Zone construite – care vor individualiza construcțiile existent, intravilane, localități, etc.

În restul parcului natural se aplică principiile managementului durabil și sunt permise activități umane la o intensitate mai redusă față de un teren în afara ariei.

 

Alte arii protejate nu trebuie să aibă zonare internă, aplicându-se regimul de management specific ariei. În siturile N2000 se aplică măsuri de conservare specifice pe fiecare tip de habitat și orice idee de zonare este nejustificată.

 

Dacă prevederile legii sunt clare iar zonarea internă se face pe termen nedefinit prin act normativ de către Guvern, reglementarea se va simplifica foarte mult și orice acțiune devine previzibilă.

 

 

SECȚIUNEA a 8-a Finanțarea rețelei ecologice

 

Finanțarea se face de la bugetul de stat pentru ANANP, pentru administrarea ariilor protejate de interes național, european, internațional. Pe același principiu se asigură finanțarea pentru ariile protejate de interes județean și local. Pentru ariile protejate de interes privat, nu se asigură finanțare din bugetul de stat.

 

Considerăm o formă mascată de finanțare din bugetul statului a unor organizații și instituții care pot ajunge administratori de arii protejate (terenurile statului) pentru care în loc să plătească închiriere, concesiune, redevență, primesc bani. Această prevedere trebuie anulată.

,,Art. 45 1. (3) Finanțarea activității persoanelor juridice care au dobândit statutul de administrator se poate face din bugetul de stat/local sau/și din fonduri europene și private, din donații sau din orice alte surse.,,

 

Tarifele de emitere a avizelor trebuie să fie aprobate unitar, similar cu cele percepute de APM-uri și doar dacă se justifică existența tarifului.

 

La acest capitol trebuie să se facă referire la programele de finanțare incidente, măsurile agro mediu, etc precum și la mecanismul financiar pentru achiziția de terenuri de către stat, măsuri compensatorii, etc.

 

 

CAPITOLUL III Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatice

 

Acest capitol este esențial în conservare de aceea pentru formularea unor observații este necesară o perioadă mai lungă de consultare.

Aici trebuie detaliate mult mai multe elemente, reguli și măsuri de conservare.

 

Autorităţile ştiinţifice naţionale desemnate pentru aplicarea prevederilor Regulamentului Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comercializării acestora, nu pot fi desemnate prin lege dacă acestea nu sunt în subordinea autorității de mediu și nici nu este corect ca un anumit institut de cercetare să obțină această calitate. Pentru asigurarea expertizei științifice se pot obține servicii de consultanță pe bază de contract în urma unei licitații publice, între autoritatea de mediu și o instituție cu competențe.

Enumerarea în lege a unor organizații precum cele de mai jos este discriminatorie:

1. a) Academia Română;
2. b) Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”;
3. c) Institutul National de Cercetare – Dezvoltare „Delta Dunării”.

 

 

CAPITOLUL IV Conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural

 

Acest capitol trebuie anulat deoarece peșterile reprezintă habitat Natura 2000 și se reglementează unitar ca toate celelalte habitate iar geodiversitatea este parte componentă a habitatelor N2000.

 

Sistemul de clasificare propus este inutil deoarece se suprapune peste categoriile de arii protejate menite să asigure protecția inclusiv a peșterilor.

 

Comisia Patrimoniului Speologic este o comisie care face reglementare prin emiterea de autorizații, iar membrii acesteia nu sunt funcționari publici, nu sunt angajați ai unei instituții de reglementare existentă (APM, ANPM). Constituirea Comisie este discriminatorie prin nominalizarea unor persoane juridice (patru specialiști ai Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române, doi specialiști ai Federației Române de Speologie, un specialist al altor instituții și organizații neguvernamentale).

În ceea ce privește baza de date a peșterilor, aceasta trebuie să fie constituită ca pentru toate habitatele Natura 2000 la Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Este incorect și nejustificat ca prin Legea ariilor protejate să se stabilească o competență cu dedicație ((6) Depozitarul cadastrului peșterilor din Romania este Institutul de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române, prin compartimentul de specialitate.) unei instituții care nu este în subordinea autorității de mediu în loc să dezvolte capabilitățile ANANP.

Secretariatul unui organism de reglementare de mediu nu poate fi organizat decât în cadrul instituției subordonate, desemnate cu rol de administrare, reglementare. Un astfel de ,,secretariat,, ar putea fi doar la ANANP sau la ANPM, dar nu se justifică existența Comisiei ((8) Secretariatul Comisiei Patrimoniului Speologic este asigurat de către Institutul de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române.)

 

Comisia pentru Geodiversitate nu se justifică la fel ca și Comisia Patrimoniului Speologic.

Nominalizarea prin lege a unor instituții este discriminatorie și arată că actuala propunere de act normativ s-a redactat în baza unor înțelegeri prealabile cu anumite instituții avantajate în acest moment. ,,Comisia pentru Geodiversitate este formată din specialiști, respectiv câte un reprezentant al Facultății de Geologie din cadrul Universității din București, Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Institutului Geologic al României, Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină GeoEcoMar, Societății Geologice a României, Societății Paleontologilor din România, Asociației Geomorfologilor din România și Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare. (4) Secretariatul Comisiei pentru Geodiversitate este asigurat de către Institutul Geologic al României. ,,

 

Cele două comisii și sistemele de clasificare nu se justifică deoarece elementele de geodiversitate (care includ și peșterile) intră sub regimul de protecție prin declararea specială a acestora ca Monument al Naturii sau Rezervație Integrală Strictă sau sunt protejate prin includerea acestora într-o altă categorie de arie protejată – parc național de exemplu.

 

ANANP poate deține un compartiment de specialiști geologi, speologi sau poate primi consultanță științifică specializată în baza unui contract de prestări de servicii sau un acord instituțional. Capitolul necesită anulat iar anumite reguli specifice pentru peșteri și geodiversitate pot fi incluse în capitolul care tratează habitatele și speciile.

 

 

CAPITOLUL V Alte mecanisme de protecție și recunoașteri a unor zone importante din punct de vedere al biodiversității

 

Este de neînțeles de ce Geoparcul nu mai este încadrat ca arie protejată, el fiind o arie specializată exact în conservarea geodiversității, peșterilor în schimb se propune creerea a două Comisii naționale care să emită autorizații care se suprapun peste actele de reglementare existente, birocratizând și mai mult obținerea unei aprobări.

 

 

CAPITOLUL VII Sancțiuni

Trebuie prevăzute sancțiuni pentru fiecare acțiune care degradează factorii biotici (apă, aer, sol) și factorii biotici (faună, floră, habitate).

 

 

CAPITOLUL VIII   Dispoziții tranzitorii

 

Trebuie specificat că Limitele ariilor protejate se fac în conformitate cu specificațiile Directivei Inspire, se aprobă din punct de vedere tehnic de ANCPI și se pun la dispoziția publicului pentru descărcare și vizualizare pe platforma ANANP, ANPM, ANCPI și altele.

 

Toate planurile, proiectele, programele, activitățile din arii protejate se publică pe pagina web a ANANP în procedura de avizare.

Anual, ANANP publică raportul ,,Starea de conservare a ariilor protejate, habitate și specii,,

 

Se anulează articolul ,, (2) Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes național, în sensul delimitării cu o precizie mai bună se face de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.,, deoarece limitele se trasează conform specificațiilor Directivei Inspire iar termenul ,,precizie mai bună,, nu este clar, încălcând tehnica legislativă.

 

Trebuie stabilite dispoziții de trecere la noile categorii IUCN de arii protejate pentru a asigura compatibilitatea internațională, un sistem de calitate recunoscut de IUCN, un sistem coerent de arii protejate.

 

Trebuie eliminat actualul conflict de interese într-un termen de 6 luni în care ariile protejate să fie preluate de către ANANP de la organizații care desfășoară activități de exploatare a resurselor naturale sau emit reglementări (ex. Companii precum Romsilva care beneficiază financiar de exploatarea resursei forestiere care are regim de protecție ce ar trebui asigurat tot de aceasta).

 

Anexe

Se va păstra numai Anexa 1b – categoriile IUCN unde vor fi preluate toate elementele definitorii ale fiecărei categorii așa cum sunt ele stabilite în Ghidul privind Aplicarea Categoriilor de Management al Ariilor Protejate, IUCN 2008.

 

 

 

 

 

 

 

Obs.	Articol variantă Minister	Articol propus	Comentarii
1. Comunitați locale izolate		Articol nou – comunități locale izolate – comunitățile umane: cătune, stâne și alte adăposturi umane, locuite permanent sau temporar, situate în interiorul ariei naturale protejate, care dețin proprietăți sau drepturi de folosință ale terenurilor pe teritoriul ariei naturale protejate și unde nu se poate asigura resursa de lemn de foc și lemnul de construcții strict necesare decât din imediata vecinătate a acestora.	De adăugat în Capitolul I – Dispoziții genereale o definiție distinctă pentru comunitățile locale izolate, pentru simplificarea precizărilor de la zonele de protecție integrală, având în vedere că acestea sunt diferite de comunitățile locale în accepțiunea clasică, care includ inclusiv localități mari din afara ariilor protejate, limitrofe acestora.
	Art. 35 (4) Zonele de protecție integrală sunt zone ce cuprind valori ale patrimoniului natural în care conservarea se face cu prioritate prin procese naturale, în care se permite utilizarea resurselor naturale strict pentru nevoile comunităților locale.	(4) Zonele de protecție integrală sunt zone ce cuprind valori ale patrimoniului natural în care conservarea se face cu prioritate prin procese naturale, în care se permite utilizarea resurselor naturale strict pentru nevoile comunităților locale izolate.	Pentru clarificare, având în vedere introducerea definiției pentru comunitățile locale izolate
	b) suprafețe de păduri din imediata vecinătate a comunităților, cătunelor, stânelor, altor adăposturi umane locuite unde nu se poate asigura resursa de lemn de foc și lemnul de construcții strict necesare decât din imediata vecinătate a acestora;	b) suprafețe de păduri din imediata vecinătate a comunităților locale izolate	Pentru clarificare, având în vedere introducerea definiției pentru comunitățile locale izolate
	d) extragerea de masă lemnoasă, realizată în mod tradițional, exclusiv cu scopul asigurării materialului lemnos necesar nevoilor de bază, ale comunității, de pe suprafața ariei naturale protejate și în care aprovizionarea cu materiale lemnoase nu se poate face în alt mod, cu limitările din planurile de management menționate la art. 30 alin. (1)	d) extragerea de masă lemnoasă, realizată în mod tradițional, exclusiv cu scopul asigurării materialului lemnos necesar nevoilor de bază, ale comunității, locale izolate și în care aprovizionarea cu materiale lemnoase nu se poate face în alt mod, cu limitările din planurile de management menționate la art. 30 alin. (1)	Pentru clarificare, având în vedere introducerea definiției pentru comunitățile locale izolate
2. Planuri de management	Art. 30 (7) Planurile de management prevăzute la alin. (1) se elaborează pentru o perioadă de 20 ani.	(7) Planurile de management prevăzute la alin. (1) se elaborează pentru o perioadă de 10 ani.	Durata de 20 de ani este exagerată. Propunem durata de 10 ani, similar cu amenajamentele silvice, eventual chiar sincronizat cu acestea (cele 2 să fie realizate simultan pentru ca amenajamentul silvic să integreze în totalitate obiectivele și măsurile de conservare din planurile de management). În 20 de ani starea habitatelor și obiectivelor de conservare se poate modifica semnificativ, iar planul nu va mai fi de actualitate.
		(8) Planul de management se elaborează în termen de cel mult 2 ani în cazul în care aria protejată nu a avut plan de management, precum și la cel mult 1 an de la expirarea planului de management anterior. Autoritatea publică centrală are obligativitatea de a aproba planurile de management depuse în termen de cel mult 6 luni.	Articol nou. A fost eliminat nejustificat din legea actuală termenul de 2 ani de elaborare a unui plan de management. În lipsa unui termen legal a elaborării unui plan de management pt ariile protejate, acestea vor putea fi lăsate deliberat fără plan de management pe termen nelimitat. De asemenea este necesar un termen de aprobare de către autoritatea centrală, pentru eficientizarea procesului. De introdus inclusiv sancțiunea rezilierii contractului de administrare pentru nerespectarea termenului legal de către administratorul ariei protejate.
	Art. 30. – (1) Managementul ariilor naturale protejate se realizează după cum urmează: a)       în baza Planului Național de management pentru siturile de importanță comunitară/ariile speciale de conservare; b)      în baza Planului Național de management pentru ariile de protecție specială avifaunistică; c)       în baza planurilor de management elaborate pentru fiecare parc natural și național în parte; d)      în baza planului național de management pentru rezervațiile naturale, rezervațiile științifice și monumentele naturii care nu se suprapun peste niciun alt tip de arie naturală protejată; e)       în baza planurilor de management specifice pentru ariile de importanță internațională care necesită cerințe specifice de management conform cerințelor convențiilor și/sau programelor internaționale.	Art. 30. – (1) Managementul ariilor naturale protejate se realizează după cum urmează: a)       în baza planurilor de management elaborate pentru fiecare sit de importanță comunitară/arie specială de conservare, parc natural și național, rezervație naturală, rezervație științifică și monument a naturii în parte; b)      în baza planurilor de management specifice pentru ariile de importanță internațională care necesită cerințe specifice de management conform cerințelor convențiilor și/sau programelor internaționale.	Este imposibil de realizat un plan național de management pentru toate siturile de importanțăa comunitară, rezervațiile naturale și cele științifice, deoarece numărul acestora este foarte mare iar obiectivele și măsurile de conservare diferă de la o arie la alta și de la un habitat la altul. Un plan național de management duce la o administrare superficială, fiind enunțate măpsuri doar la modul teoretic, nespecific fiecărui caz în parte. Dacă se dorește simplificarea procedurii de realizare și aprobare pentru planurile de management individuale, soluția este modificarea cadrului legal pentru acestea și nu eliminarea lor, prin înlocuirea cu un plan național de managemnt.
3. Zonele de conservare durabilă – zonare	Art. 35 d) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort, cu excepția cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafețe întinse, ,tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani și în arboretele de molid tratamentul tăierilor succesive în margine de masiv . Tratamentele silvice se vor aplica ținând cont de cerințele de conservare a speciilor și habitatelor pentru care a fost desemnată aria naturală protejată, cu restricții impuse de planurile de management menționate la art. 30 alin. (1) şi de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii naturale protejate,	d) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor corespunzătoare tipului funcțional TII, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort. Se poate exploata cel mult 2/3 din cresterea anuala a padurii pentru folosul exclusiv al comunitatilor locale izolate. Exploatarile se vor aplica ținând cont de studiile si cerințele de conservare a speciilor și habitatelor pentru care a fost desemnată aria naturală protejată, cu restricții impuse de planurile de management menționate la art. 30 alin. (1) şi de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii naturale protejate,	De reformulat pt zona de conservare durabilă, a fost păstrată în mod eronat forma din prezent a legii, care nu diferă de zona de management durabil. Pădurile vor fi în T2, acesta fiind rolul zonei tampon, altfel nu diferă cu nimic față de o pădure de producție oarecare din afara parcului. Tăierile progresive și succesive nu au ce căuta și sunt incompatibile cu un parc național, fiind realizate în păduri cu rol de producție.
	(3) Zonarea internă a parcurilor naturale se realizează de către administratorul ariei naturale protejate, cu avizul Consiliului Științific, prin definirea şi delimitarea , după caz, a zonelor strict protejate, a zonelor de protecție integrală, a zonelor de management durabil şi a zonelor de dezvoltare durabilă.	(3) Zonarea interna a parcurilor nationale dispare acestea necesitand stricta protective conform principiilor IUCN. Acestea vor fi protejate de o zona tampon dincolo de limitelele lor pe o distanta de pana la 500 metri.   Zonarea internă a parcurilor naturale se realizează de către administratorul ariei naturale protejate, cu avizul Consiliului Științific, prin definirea şi delimitarea , după caz, a zonelor strict protejate, a zonelor de protecție integrală, a zonelor de conservare durabilă, a zonelor de management durabil şi a zonelor de dezvoltare durabilă.	Zonarea interna la parcurile nationale dispare acestea necesitand stricta preotectie si zona tampon in afara parcului pe o distanta de 50-500m. De introdus zonele de conservare durabilă (tipul funcțional TII) drept zonă tampon între zonele de non-intervenție și zona de management durabil doar la parcurile naturale, similar primului rând de parcele întregi actuale la parcurile naționale.
4. Zonele de dezvoltare durabilă – zonare	(13) Zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane sunt zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității;	(13) Zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane sunt zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității. Zonele de dezvoltare durabilă nu pot fi extinse față de cele din prezent, decât în cazuri excepționale, în urma unor studii științifice, cu avizul Consiliului Științific și al Academiei Române.	În prezent aceste zone sunt extinse în mod nejustificat de la un plan de management la altul, la cererea unor dezvoltatori imobiliari sau alte grupuri de interese, cu scopul construcției de vile, pensiuni, pârtii de schi etc în arii protejate. Nu se realizează niciun studiu științific și nici compensare a zonelor pierdute.
5. IUCN pt parcuri naționale	Art. 36. – (1) În parcurile naționale, obiectivul principal de management corespunzător categoriei a II-a se stabilește pe minim 75% din suprafața acestora.	Art. 36. – (1) În parcurile naționale, obiectivul principal de management corespunzător categoriei a II-a se stabilește pe minim 75% din suprafața acestora. Astfel zonele strict protejate vor ocupa cel puțin 75% din suprafața acestora si vor fi exitnse la 100% acolo unde este proprietate publica a statului si unde nu există comunități locale izolate în interiorul acestora. (2) Extindererea zonelor strict protejate din parcurile naționale pentru atingerea obiectivelor de la aliniatul (1) se va realiza de către autoritatea centrală de mediu, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.	Pentru clarificare este necesar a fi transpus și prin zonare conceptul IUCN. Este necesar un termen clar pentru atingerea acestui obiectiv.
6. Zone de strictă protecție	Art. 37. Zonele de protecție strictă definite la art. 4 pct. 56 cuprind, dar nu se limitează la: zonele strict protejate, integrale definite la art. 35, păduri virgine și cvasi virgine, precum și cele menționate în recomandările Comisiei Europene, iar stabilirea acestora se face prin ordinul conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului.   Art. 35. – (1) Zonele strict protejate sunt zone de non intervenție, în care conservarea are loc prin procese naturale. Acestea includ, fără a se limita la, rezervații științifice, păduri virgine și cvasi virgine şi zone cu biodiversitate ridicată în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus	Art. 37. Zonele de protecție strictă definite la art. 4 pct. 56 cuprind, dar nu se limitează la: zonele strict protejate, integrale definite la art. 35, păduri virgine și cvasi virgine, precum și cele menționate în recomandările Comisiei Europene, iar stabilirea acestora se face prin ordinul conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului. De asemenea acestea vor fi obligatoriu încadrate în arii protejate actuale sau nou desemnate, pentru a asigura managementul și conservarea corespunzătoare a acestora prin planuri de management, măsuri și obiective de conservare.	De detaliat art. 37, cum se corelează cu ariile protejate și cum înlocuiesc ca terminologie vechile zone de protecție strictă pentru a nu se genera confuzie între termeni. Cum se va face încadrarea lor în arii protejate (obligatoriu dpmdv) managementul acestora, măsuri și obiective de conservare etc. Propunem o altă denumire pt zonele de protecție strictă pentru a elimina confuziile de termeni și similitudinea cu zonele strict protejate.
7. Amenajamente silvice	(2) În termen de 12 luni de la aprobarea unui plan de management al unei arii naturale protejate, amenajamentele silvice ale unităților de producție care se suprapun cu aceasta se modifică în mod obligatoriu, prin preluarea în amenajamentele silvice a obiectivelor și măsurilor de conservare prevăzute în planul de management, prin addendum la acestea și cu respectarea art. 42 alin. (3).	(2) În termen de 6 luni de la aprobarea unui plan de management al unei arii naturale protejate, amenajamentele silvice ale unităților de producție care se suprapun cu aceasta se modifică în mod obligatoriu, prin preluarea în amenajamentele silvice a obiectivelor și măsurilor de conservare prevăzute în planul de management, prin addendum la acestea și cu respectarea art. 42 alin. (3).	Termenul de 12 luni pentru armonizarea amenajamentelor silvice cu planul de management este prea mare.
8. Planuri	(7) Planurile de dezvoltare pentru zonele incluse în arii naturale protejate se modifică de către autoritățile responsabile prin preluarea limitelor și ținând cont de obiectivele și măsurile de conservare, respectiv ținând cont de legislația specifică a ariilor naturale protejate.	(7) Planurile, proiectele, programele, strategiile de dezvoltare pentru zonele incluse în arii naturale protejate se modifică de către autoritățile responsabile prin preluarea limitelor și ținând cont de obiectivele și măsurile de conservare, respectiv ținând cont de legislația specifică a ariilor naturale protejate.	De acoperit toate tipurile de planuri/proiecte
9. Anexa nr. 1A	h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone pot exista comunități umane ale căror activități sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerințele de protecție şi conservare ale sitului natural.	h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone pot exista comunități umane ale căror activități sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerințele de protecție şi conservare ale sitului natural. Pentru asigurarea protecţiei şi conservării siturilor patrimoniului natural UNESCO, pentru componenta Păduri străvechi din Carpați și alte regiuni, se diferențiază următoarele zone: 1. Zona nucleu, cu restricții similare rezervațiilor științifice 2. Zona tampon, cu rol de protecție a zonei nucleu, in afara sitului, unde sunt permise doar acele activități care nu au impact negativ asupra acesteia. Pentru suprafețele forestiere acestea se vor încadra în tipul funcțional TII, fiind interzisă extragerea unui volum mai mare de 2/3 din cresterea anuala în cadrul tăierilor de conservare, iar diametrul ochiurilor nu va depăși înălțimea unui arbore. Pe o porțiune de 200m în jurul zonei nucleu nu se vor efectua lucrări silvice, aceste suprafețe urmând să fie delimitate ca și parcele distrincte și încadrate în tipul funcțional TI în amenajamentele silvice. Pădurile native cu valoare ridicată de conservare, pădurile virgine și cvasivirgine din zonele tampon vor fi identificate, delimitate și încadrate de asemenea distrinct în tipul funcțional TI în amenajamentele silvice.	De definit zonarea acestora, smimilar cu f) Rezervații ale biosferei. De precizat ce este permis în zonele nucelu și zonele tampon (de ex. Pt păduri tipul funcțional T2, nu e permisă reducerea consistenței sub 0,6 etc) și dacă corespund zonării pentru restul ariilor protejate. De preluat prevederile adresei Ministerului către RNP Nr. 18953/DPDF/04.12.2019 în legislație pentru pădurile componente ale sitului UNESCO. În prezent nu există cadru legal pentru acestea!
10. Administrare parcuri	Art. 23. – (1) Administrarea parcurilor naturale și naționale se face obligatoriu de către administratori prin structuri de administrare special constituite.	Art. 23. – (1) Administrarea parcurilor naturale și naționale se face de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate prin structuri de administrare special constituite.	Pentru eliminarea conflictului de interese în administrarea parcurilor de către RNP
11. Dispoziții tranzitorii	(2) Zonele de conservare specială/zonele speciale de conservare stabilite prin alte acte normative corespund zonelor de protecție integrală din prezenta ordonanță de urgență.	(2) Zonele de conservare specială/zonele speciale de conservare stabilite prin alte acte normative corespund zonelor de strictă protecție din prezenta ordonanță de urgență.	Eroare de actualizare, incoerență
12. Modificare limite arii protejate	(3) Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes național, în sensul reevaluării obiectivelor de conservare pentru care acestea au fost declarate, se face în baza unui studiu de fundamentare, cu avizul Consiliului Științific/Colegiului Științific al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului.	(3) Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes național, în sensul reevaluării obiectivelor de conservare pentru care acestea au fost declarate, se face în baza unui studiu de fundamentare, cu avizul Academiei Române, Consiliului Științific/Colegiului Științific al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului.	De completat cu Academia Română. Nu este precizat cine face studiul, metodologie etc.
13. Acces motorizat	Art. 40 (2) j) accesul neautorizat cu motociclete, ATV-uri, sănii cu motor, autoturisme  sau alte tipuri de autovehicule,	j) accesul neautorizat cu motociclete, ATV-uri, sănii cu motor, autoturisme, TAF-uri, harvester sau alte tipuri de vehicule motorizate.	Autovehicule întâlnite des în arii protejate, nu totdeauna legal
14. Rezervații naturale	Art. 38. – (1) În rezervațiile științifice sunt interzise orice activități umane, cu excepția activităților de cercetare/monitorizare, gestionarea speciilor invazive, cu acordul Academiei Române şi al administratorului ariei naturale protejate. (2) În rezervațiile naturale nu sunt permise activități de utilizare a resurselor naturale. (3) Prin excepție de la alin. (2), sunt permise numai acele intervenții care au drept scopuri protejarea, promovarea şi asigurarea continuității existenței obiectivelor pentru care au fost constituite, unele activități de valorificare durabilă a resurselor naturale, precum și posibilitatea întreținerii sau refacerii prin folosirea pe cât posibil a soluțiilor bazate pe natură, fără posibilitatea extinderii acestora, a construcțiilor/infrastructurii existente care au fost realizate cu respectarea prevederilor legale, cu avizul administratorului ariei naturale protejate.	Art. 38. – (1) În rezervațiile științifice sunt interzise orice activități umane, cu excepția activităților de cercetare/monitorizare, gestionarea speciilor invazive, cu acordul Academiei Române şi al administratorului ariei naturale protejate. (2) În rezervațiile naturale nu sunt permise activități de utilizare a resurselor naturale. (3) Prin excepție de la alin. (2), sunt permise numai acele intervenții care au drept scopuri protejarea, promovarea şi asigurarea continuității existenței obiectivelor pentru care au fost constituite, precum și posibilitatea întreținerii sau refacerii prin folosirea pe cât posibil a soluțiilor bazate pe natură, fără posibilitatea extinderii acestora, a construcțiilor/infrastructurii existente care au fost realizate cu respectarea prevederilor legale, cu avizul administratorului ariei naturale protejate.	De eliminat sintagma: unele activități de valorificare durabilă a resurselor naturale care duce la exploatări forestiere în rezervațiile naturale.
	d) Rezervații naturale Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrității elementelor protejate. Managementul rezervațiilor naturale se face diferențiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice, educaţionale, organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice şi altele.	d) Rezervații naturale Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrității elementelor protejate. Managementul rezervațiilor naturale se face diferențiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice, educaţionale, organizate. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice şi altele.	De eliminat sintagma: Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale care duce la exploatări forestiere în rezervațiile naturale.
Anexa 1A	b) Parcuri naționale Parcurile naționale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția şi conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative şi turistice. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren, iar în perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin activităţi umane. Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversității biologice în condiții de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosințelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice. Prin planurile de management și regulamente parcurilor naționale se stabilește un management adecvat pentru asigurarea proceselor naturale și modul de desfășurare a activităților tradițional specifice comunităților din zona parcului național.	b) Parcuri naționale Parcurile naționale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice. Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice și a diversității biologice în condiții de stabilitate ecologică, prevenirea și excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabilește prin regulamente și planuri proprii de protecție și conservare aprobate de autoritățile naționale științifice și administrative abilitate, potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență. În perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracțiuni de ecosisteme terestre și acvatice cât mai puțin influențate prin activități umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naționale pot fi delimitate și puse sub un regim strict de protecție ca rezervații științifice. Parcurile naționale se întind în general pe suprafețe mari de teren. În perimetrul parcurilor naționale sunt admise doar activitățile tradiționale practicate numai de comunitățile din zona parcului național, activități tradiționale ce vor fi reglementate prin planul de management. Parcurile naționale corespund categoriei II IUCN „Parc național: arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere”.	Definiția din prezent este mult mai precisă și nu lasă loc de interpretări
14. Sancțiuni	CAPITOLUL VII Sancțiuni	Nerespectarea de către administrator a teremenului de elaborare e planului de managament pentru aria protejată prevăzut la Art. 30 (8) duce la rezilierea contractului de administrare.   Avizarea de către administratorul ariei protejate de activități antropice care duc la degradarea speciilor și habitateloir protejate, precum și lipsa luării de măsuri care să prevină și să oprească degradarea habitatelor și speciilor protejate repectiv a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, duc la rezilierea contractului de administrare pentru aria protejată.   Neimplicarea factorilor interesați de către administrator în procesul de management al ariilor protejate prevăzut la Art. 25 (1), precum și -refuzul administratorului de a comunica studiile de fundamentare li bazele de date de la baza elaborării planurilor de management:prevăzute la Art. 30 (5) duc la rezilierea contractului de administrare pentru aria protejată.	–           Sancțiune pentru acordarea unui aviz din partea administrației ariei protejate sau lipsa măsurilor din partea administrației care implică impact negativ semnificativ asupra ariei protejate și a obiectivului acesteia, a speciilor, habitatelor sau formațiunilor protejate, constatae de instituțiile de control – amendă/rezilierea contractului de administrare   (5) Studiile de fundamentare și bazele de date care stau la baza elaborării planurilor de management sunt informații publice, și sunt puse la dispoziția publicului de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului/administratori;
	Anexa nr. 1B   Categoriile de management sau categorii IUCN
	Art. 21. – (1) Administrarea ariilor naturale protejate se face cu scopul conservării valorilor acestora. (2) Administrarea ariilor naturale protejate este un serviciu de interes public. (3) Responsabilitatea administrării și coordonării administrării rețelei naționale de arii naturale protejate revine Agenției Naționale pentru Arii Naturale protejate. . (4) Administrarea ariilor naturale protejate și a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural aflate în rețeaua națională de arii naturale protejate prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) – c) se face de către: a) Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate prin structurile teritoriale ale acesteia pentru toate ariile naturale protejate neatribuite în administrare; b) administratori prin structuri de administrare special constituite, prin atribuirea ariilor naturale protejate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului către persoane juridice sau asocieri de persoane juridice, în baza unui contract de administrare c) administratori fără structuri de administrare special constituite, prin atribuirea ariilor naturale protejate de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului către persoane juridice sau asocieri de persoane juridice, în baza unui contract de administrare;