Ministerul Mediului, pe cale de a deschide sezonul la vânătoarea urșilor pentru trofee
București, 1 aprilie 2021 – Agent Green atrage atenția că ministrul mediului, Tanczos Barna intenționează să încalce legea prin permiterea uciderii preventive a urșilor.
”Ministrul a dat deja multe semne de afinitate față de nevoile industriei de vânătoare pentru trofeu, însă prin declarațiile făcute astăzi a confirmat menirea lui la minister. Vânătoarea preventivă a fost practica comună până în 2016. Se extrăgeau cei mai mari urși pentru trofeu. S-a destructurat populația și astăzi se văd consecințele. Reîntoarcerea la vânătoare preventivă presupune lovitura de grație pentru această specie întrucât va conduce la sporirea numărului de urși problemă, persecutarea și în cele din urmă la eradicarea speciei”, avertizează Gabriel Păun,
”Vom permite intervenția preventivă”, a declarat Tanczos Barna, ministrul mediului într-o întâlnire cu presa. Întrebat ce înseamnă concret intervenția preventivă, ministrul a răspuns: „extragere sau capturare și relocare.”
https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/natura-si-mediu/ministrul-mediului-cotele-de-preventie-si-extragere-nu-vor-pune-niciodata-in-pericol-populatia-de-ursi-1479255
Video spre liberă distribuție cu menționarea sursei, Agent Green:
Deși suntem de acord că managementul speciilor de carnivore nu înseamnă a fi pasiv si a nu face nimic, reamintim domnului Barna Tánczos, ministrul mediului, că managementul urșilor din Romania trebuie să se facă în baza ORDINULUI MINISTRULUI MEDIULUI Nr. 625 din 28.06.2018 privind aprobarea Planului Național de Acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din Romania si nu pe baza unor opinii.
Așa cum prevede actul normativ in vigoare, prelevarea intenționată a unor indivizi din natură pentru reglarea densităților efectivelor de urs brun prin acțiuni de vânătoare reglementată de către a autoritatea centrală care răspunde de managementul speciei pe baza unor derogări în situațiile prevăzute de lege, se face cu respectarea punctelor 2 si 3 din acțiunea 1.5 care prevăd ca nivelul maxim de intervenție se stabilește pe baza unor studii anuale realizate la nivel național si care sunt bazate pe analize si criterii clare:
– Anual se va realiza un studiu de specialitate pentru estimarea efectivelor de urs brun la nivel național, în urma căruia, Ministerul Mediului aprobă un nivel maxim de intervenție în populația de urs brun.
– Stabilirea, cu precauția necesară, a unor nivele maxime de intervenție anuale în populație, responsabile, bazate pe analize și criterii realizate de specialiștii unor instituții/universități/entități, care au competențe și expertiză în acest sens.
Reamintim ca același Plan National de acțiune stabilește ca obligație pentru autoritatea centrală de mediu să stabilească și să înregistreze clar care este nivelul pagubelor și conflictelor înregistrate, situația efectivelor reale comparative cu cele optime, dar si sa cunoască înainte de a lua decizia de recoltare a speciei care este tendința și structura populației și reducerea riscului de a se produce pagube și conflicte directe între om-urs.
Așa cum a declarat Ministrul Mediului se dorește păstrarea nivelului de intervenție din anul 2018, fără a preciza însa clar daca studiul prevăzut pentru anul 2021 a fost realizat si daca specialiștii dețin informațiile solicitate de actul normativ in vigoare.
În lipsa acestor studii nu putem decât sa consideram ca legislația de mediu este încălcată tocmai de cei care ar trebui sa o aplice iar impactul asupra speciilor strict protejate poate fi semnificativ si fără succes in domeniul prevenției conflictelor si a pagubelor.
Agent Green cere ministerului mediului să renunțe la orice inițiativă care ar urma să permită vânătoarea preventivă a ursului brun și să își concentreze activitatea prin abordarea cauzelor și nu a efectelor. Ori cauzele sunt: degradarea habitatului, schimbările climatice și persecuția speciei la inițiativa industriei vânătorii de trofee.
Contact pentru presă:
Precizări suplimentare privind managementul populației de urs brun din România
Orice luare în considerare a controlului populației prin mijloace letale sau utilizarea altor metode care ar putea avea un impact negativ asupra supraviețuirii ursului trebuie tratate cu cea mai mare precauție, având în vedere varietatea amenințărilor cu care se confruntă urșii bruni. Urșii bruni trebuie să aibă habitate sigure și să evite persecuția umană (Weaver și colab., 1996, Estes și colab., 2011, Ripple și colab., 2014, Darimont și colab., 2015). Un urs brun are nevoie de un habitat mare, lipsit de conflicte umane, în scopul de a căuta hrana, perechea, adăpostul și locațiile pentru bârlog. Un habitat ideal pentru urșii bruni trebuie să beneficieze de o distribuție adecvată și abundență a alimentelor pentru ca urșii să se dezvolte armonios. În plus, o altă amenințare critică pentru urși este incursiunea utilajelor motorizate în habitatele lor (Craighead 2002).
În plus, mulți cercetători au susținut că schimbările climatice vor avea efecte dăunătoare asupra urșilor prin modificarea suplimentară a disponibilității surselor de hrană în habitatul lor. Concluziile lor demonstrează că guvernul român trebuie să trateze impactul schimbărilor climatice asupra urșilor bruni cu cea mai mare seriozitate. De exemplu, Bojarska și Selva (2012) au efectuat o revizuire globală a selecției alimentelor pentru urs în raport cu dispunerea geografică (latitudine, longitudine, altitudine) și cu o multitudine de variabile de mediu cum ar fi durata și grosimea stratului de zăpadă.
Aceștia au descoperit că ceea ce a constituit unii dintre “cei mai importanți factori care afectează ecologia hranei ursului brun” sunt “condițiile de temperatură și zăpada” (Bojarska & Selva 2012). Au determinat că poate fi de așteptat ca schimbările climatice să influențeze foarte mult obiceiurile alimentare ale urșilor bruni prin schimbări în disponibilitatea alimentelor, modelele de hibernare, cerințele nutriționale și energetice și comportamentul de hrănire. Temperaturile crescânde la nivel global produc ierni mai scurte cu zăpadă mai puțină, mai ales în latitudinile nordice și zonele înalte (Sagarin & Micheli 2001, Wilmers & Post 2006). Topirea zăpezii timpurii reduce substanțial cantitatea de hrană pe timp de iarnă târzie și primăvară, care este vitală pentru urși după hibernare și până când devin disponibile alte resurse alimentare (Wilmers & Post 2006).
Schimbările climatice pot afecta obiceiurile de hrănire ale ursului brun, prin modificări ale distribuției și fenologiei plantelor. Ca răspuns la temperaturile mai ridicate, Rodriguez și colab. (2007) au demonstrat o scădere pe termen lung a contribuției hranei boreale și temperate în alimentația ursului brun în timpul sezonului hiperfagic, atunci când urșii bruni consumă în mod obișnuit cantități mari de fructe pentru a acumula grăsimi pentru perioada de hibernare și pentru o reproducere reușită. Schimbările în calendarul și abundența fructelor, culegerea fructelor și ghindelor, scăderea disponibilității fructelor de calitate superioară pot avea consecințe importante asupra dinamicii populației de urși bruni (Rodriguez și colab., 2007).
Dacă vor dispărea resursele alimentare principale pentru urșii bruni, fără modificarea corespunzătoare a calendarului resurselor alimentare alternative, ar putea apărea un deficit serios în alimentație. (Bojarska și Silva 2012, pag. 133-4). Din studiile stiințifice actuale disponibile este clar că: schimbările climatice amenință și vor continua să amenințe urșii bruni prin modificarea în mod nefavorabil a habitatului lor.
Dorresteijn și colab. (2014) au studiat coexistența ursului brun cu omul în Transilvania, România. Cercetătorii au descoperit că “urșii și oamenii coexistau relativ pașnic, în ciuda conflictelor ocazionale”. Cheia acestei coexistențe a fost: 1) disponibilitatea zonelor împădurite care sunt legate de populațiile de urși din Munții Carpați; 2) utilizarea managementului tradițional al animalelor pentru a minimiza daunele produse de urși; și 3) o anumită toleranță a păstorilor la conflictul ocazional cu urșii.
Dorresteijn și colab. au constatat că activitatea urșilor nu era legată de așezările umane, iar compensațiile pentru pierderile în rândul animalelor nu influențează atitudinea oamenilor față de urși.
Din aceste studii reiese că relația conflictuală dintre oameni și urși este scăzută în regiunile României, unde cotele de vânătoare și, probabil, populațiile de urși sunt cele mai ridicate. În mod clar, afirmațiile potrivit cărora este nevoie de vânătoare pentru a aborda conflictul dintre oameni și urși în această regiune sunt false.
Co-adaptarea și co-existența cu urșii bruni din România sunt esențiale pentru siguranța populației umane, a animalelor și a agriculturii.
Agent Green recomandă ca planul de acțiune al ministerului mediului să impună cu fermitate co-adaptarea și co-existența cu urșii bruni din România. Co-adaptarea și co-existența trebuie să se producă dacă dorim ca urșii să continue să existe; ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să fie dispuși să împartă habitatul și să tolereze nivelul scăzut de risc pe care aceștia îl reprezintă (Dubois și colab., 2017, Carter și Linnell, 2016, Chapron, Guillaume și colab., 2016). Oamenii trebuie să-și contracareze propria tendință de “hiperprădător” al altor specii și a habitatelor acestora (Darimont și colab., 2015, Chapron și López-Bao, 2016).
În 2015, un grup de cadre universitare, reprezentanți ai industriei și organizații nonguvernamentale de pe cinci continente s-au întâlnit la un atelier de lucru de 2 zile pentru a dezvolta primele principii internaționale pentru luarea deciziilor etice în controlul vieții sălbatice. Concluziile acestui grup au fost publicate și sunt rezumate după cum urmează:
“Ei au determinat că eforturile de combatere a vieții sălbatice ar trebui să înceapă ori de câte ori este posibil prin modificarea practicilor umane care provoacă conflicte între om și viața sălbatică și prin dezvoltarea unei culturi a co-existenței; faptul că sunt produse pagube semnificative persoanelor, proprietăților, mijloacelor de trai, ecosistemelor și/sau altor animale să fie justificat prin dovezi; existența obiectivelor măsurabile bazate pe rezultate, care sunt clare, realizabile, monitorizate și adaptabile; reducerea previzibilă a bunăstării animalelor să se producă celui mai mic număr de animale; să fie informați cu privire la valorile comunității, precum și la informațiile științifice, tehnice și practice; să fie integrate în planurile de gestionare sistematică pe termen lung; și să se bazeze mai degrabă pe specificul situației decât pe etichetele negative (dăunătoare, prea numeroase) aplicate speciilor țintă. Recomandăm ca aceste principii să ghideze dezvoltarea standardelor și deciziilor și implementarea standardelor internaționale, naționale și locale “(Dubois și colab., 2017).
Suntem conștienți că, în zonele rurale, poate fi dificil să trăiești cu urși. Atunci când proprietatea este deteriorată (inclusiv casele, culturile, animalele, silvicultura comercială etc.), despăgubirea ar trebui să fie prompt livrată, cu ajutorul autorităților locale. În acest fel, toleranța oamenilor față de urși se va îmbunătăți, reducând riscul și frecvența braconajului din răzbunare.
În situații extreme, în care urșii reprezintă într-adevăr un risc pentru populația umană și/sau proprietatea acesteia, Ministerul Mediului ar trebui să dispună de un Plan de urgență (la nivel național sau administrativ) pentru ca acesta să intervină, de la caz la caz , pentru a elimina situațiile periculoase. Acest Plan de urgență ar trebui să fie separat definitiv de orice fel de cote de recoltare care ar putea fi alocate managerilor și ar trebui să prevadă clar că domeniul său specific și unic este de a aborda cazurile extreme. Trofeele din intervențiile aprobate nu ar trebui să facă obiectul tranzacțiilor comerciale, prevenind astfel uciderea frauduloasă a ursilor deghizată în situație de urgență.
Agent Green consideră, prin urmare, că este necesar ca autoritățile statului să stabilească obiective specifice de conservare, bazate pe obiectivele de mediu, sociale și economice – baza pentru informarea actuală și în timp util despre specii. Pentru a facilita colaborarea dintre părțile interesate, sunt necesare transparența decizională și predictibilitatea în stabilirea obiectivelor, măsurilor și acțiunilor propuse. Doar în acest fel este posibil să se faciliteze nu numai menținerea unui climat social echilibrat, ci și menținerea unui cadru etic și nediscreționar în sistemul de gestionare a populației de urs brun din România.
În plus, susținem propuneri de efectuare a studiilor privind impactul activităților de culegere a ciupercilor și fructelor de pădure asupra populației de urs brun și determinarea impactului urșilor bruni asupra speciilor prădate (cerb, căprioară, mistret), cu implicații asupra vânătorii și sectoarelor agricol și forestier. Cu toate acestea, am recomanda ca astfel de studii să fie efectuate de către agenții independente, astfel încât să se asigure că rezultatele nu vor fi părtinitoare pentru a servi intereselor private.
