Cand oamenii se joaca de-a Dumnezeu

Campaniile „Formula AS”

 

Agricultura romaneasca sub amenintarea modificarilor genetice

E ca si cum m-as fi trezit in mijlocul unui film de actiune, la cinema. Firme de bio-tehnologie, sute de milioane de dolari in joc, politicieni implicati, experimente secrete, amenintari cu moartea, masini care se trezesc in trafic cu franele taiate. Dar eu nu mananc pop-corn pe ultimul rand al salii de cinema, si acesta nu este un film venit de la Hollywood. Toate astea se intampla in Romania. E de ajuns sa pronunti: Organisme Modificate Genetic (OMG) si te trezesti in mijlocul unui scenariu ce seamana cu un film de groaza

Cand spunem Organisme Modificate Genetic (OMG) sau Transgenice, cel mai adesea ne gandim la rosiile fara gust, la legumele enorme si perfecte, dar fara miros, asezate frumos in rafturile supermarketurilor. Dar nu acestea sunt OMG-urile! Rosiile „de plastic” sunt doar niste plante indesate cu pesticide, crescute fortat, cu exces de ingrasaminte chimice. Plantele modificate genetic sunt cu totul altceva. Ceva mult mai periculos si mai grav, desi nu se deosebesc prin aspect de cele conventionale. In aceste plante s-a adaugat o gena, nu de la o planta, ci de la un virus. Aceasta se pare ca este ultima jucarie a Occidentului, care transforma ogoarele in cornuri ale abundentei si umple buzunarele firmelor de bio-tehnologie cu sute de milioane de dolari. Dar sa va spunem povestea de la inceput…

Oameni si soareci

Profesorul Eric Seralini a venit la Bucuresti sa vorbeasca despre pericolul OMG. El este unul dintre cercetatorii in biochimie cei mai avizati din lume. E un pic stangaci sau poate timid, atunci cand vorbeste publicului. Pana si vocea lui are o modestie fundamentala, insa argumentele sale cad ca o ghilotina: „Cercetarile facute pe anumite soiuri de porumb si de soia modificate genetic au scos la lumina lucruri grave: consumul lor aduce modificari ficatului, pancreasului, rinichilor. Sunt atinse, de asemenea, organele reproducatoare.

Femei din America ce au muncit in ferme cu OMG au pierdut sarcina si altele au nascut prematur. Nu in ultimul rand, sunt atacate sistemul nervos, sistemul imunitar, se poate ajunge la diabet, cancer sau alte boli, ce sunt provocate, in general, de pesticide”.Seralini este profesor la Universitatea din Caen, Franta. De cand a facut aceste descoperiri, merge peste tot in lume, pentru a vorbi despre ele. Dar, desi studiile sale castiga tot mai multi adepti, alimentele modificate genetic continua sa se afle pe rafturile magazinelor. De fapt, povestea OMG-urilor a inceput… in Vietnam. Firma „Monsanto” a pus la dispozitia armatei un erbicid, care aruncat din avion distrugea orice fel de planta: Agent Orange. In urma lui, terenul ramanea ca in palma. Cativa ani mai tarziu, a aparut soia modificata genetic (soia MG) si „agent orange” a devenit erbicidul Roundop. Pe un camp cu soia MG, in urma erbicidarii cu Roundop, dispar toate buruienile, dar soia MG ramane. Simplu si eficient. Ca sa obtina insa o asemenea rezistenta, soia si porumbul au fost modificate genetic. In urma testarii, astfel de inventii au fost aprobate in America. Apoi au fost aprobate si in UE, prin presiunile Organizatiei Mondiale a Comertului.

Profesorul Seralini isi drege un pic vocea si isi spune mai departe povestea: „Am vrut sa vad testele companiei „Monsanto”. Am vrut sa vad pe ce baza stiintifica a aprobat Franta aceste plante. Am cerut testele. Mi s-a spus ca ei nu sunt autorizati sa le dea. Le-am cerut Uniunii Europene si ei mi-au spus ca testele sunt depuse in Germania, dar ele sunt secret confidential. Asa ca am mers in Germania si, impreuna cu Greenpeace, am cerut si acolo testele. Am fost refuzati. Am dat in judecata compania „Monsanto”, pentru ca nu vrea sa dea publicitatii informatii de interes public. Dupa un proces de doi ani, am castigat, si „Monsanto” ne-a dat testele. Descoperirile ne-au speriat: crestere in greutate, marire a ficatului, probleme renale si perturbatii urinare, grasimi in sange mai mari cu pana la 40%, zahar crescut cu 10% si altele. In plus, testele durasera doar trei luni si jumatate. In mod normal, ele ar trebui facute pe durata de viata a unui soarece, doi ani si jumatate, care echivaleaza cu 70-80 de ani pentru om. Vedeti, e o problema destul de tehnica… Dar nu poti aproba hrana a milioane de oameni pe niste teste care au durat doar trei luni si care sunt discutabile.”
Profesorului Seralini i s-au alaturat cercetatori din intreaga lume. Unii au venit cu noi rezultate ce puneau in discutie OMG. In ciuda acestei solidaritati si a rezultatelor clare, nici in America si nici in UE, OMG nu au fost oprite. Totusi, doua tari – Austria si Ungaria – au interzis porumbul MON810 si MON863 pe teritoriul lor. Franta, Germania si alte cateva tari se pregatesc sa faca acelasi lucru.

Experimente secrete

 

Sunt undeva, in marginea orasului Bistrita. Mai exact, pe dealurile din afara orasului, unde se afla „Statia de Cercetare Bistrita”. Livezile se intind pana la primele blocuri ale orasului. Este una dintre cele aproximativ 20 de statii infiintate pe vremea lui Ceausescu, pentru dezvoltarea agricola, raspandite cam peste tot in tara. Zona Bistritei este recunoscuta ca fiind zona originara a prunilor din Europa, locul cu cea mai mare diversitate a acestui soi.

Cladirea Statiei de cercetare pare parasita. Se vede ca nu s-au mai facut renovari de ani buni. Pe holurile intunecoase si prafuite ale institutiei, ajung intr-un birou pe usa caruia scrie „Director”. „Domnul director nu este aici. Si nici seful departamentului de cercetare”, imi spune secretara. Fac o plimbare prin livada uriasa a Statiei. Sute, mii de randuri de pomi care poarta etichete cu numere. Aici, undeva, au fost descoperiti, in 2006, 120 de pruni modificati genetic. Chiar aici, in inima locului cu cele mai diverse soiuri de pruni din tara. Nimeni nu a stiut de ei, desi erau plantati de 10 ani. Nimeni, in afara de cercetatorii romani si francezi care au pus la cale acest experiment nefast. Totul s-a facut… pe lipsa unei legi care sa interzica experimente de acest fel. „Vid legislativ”, s-a spus atunci cand a fost facuta descoperirea de catre cei de la Greenpeace, si nimeni nu a fost tras la raspundere. Si poate nu s-ar fi aflat niciodata despre ea, daca unul dintre cercetatori nu ar fi avut constiinta atat de incarcata, incat sa dea totul in vileag. Acum se pare ca o noua cerere de aprobare a unei culturi de pruni modificati genetic sta pe masa ministrului mediului…
Prunii de la Bistrita au fost unul dintre primele experimente secrete cu OMG din Romania. Pericolul? Timp de zece ani, albinele au dus din pom in pom polenul prunilor modificati genetic. Vantul la fel. Exista pomi contaminati? Cine poate sti asa ceva? Albinele au facut miere cu acelasi polen. Nici in acest caz nu se poate evalua situatia.
Nici la Targul Secuiesc nu exista o evaluare clara a altui experiment: cartofi modificati genetic. Nu se stie unde si cat s-a plantat, sau daca au fost luate masuri de siguranta, pentru a nu se contamina si alte culturi. Despre acest gen de experimente se stiu putine lucruri si, in general, opinia publica din Romania afla prea tarziu sau deloc. Insa cea mai mare problema a Romaniei, in ceea ce priveste OMG, este cultura de soia si cea de porumb.

Jonglerii cu legea si frauda din banii europeni

Timp de peste 10 ani, in Romania s-a cultivat soia modificata genetic. Aproape toata soia din Romania era contaminata. Este unul dintre motivele pentru care, odata interzisa, incepand cu ianuarie 2007, agricultorilor le-a fost destul de greu sa gaseasca seminte conventionale, adica obisnuite. Unii nu au gasit si au pus, in mod ilegal, tot soia transgenica. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel din satul Batar, de langa Oradea: peste 250 de hectare au fost insamantate cu soia transgenica.

Primarul din Batar, domnul Gheorghe Bondar, m-a primit bucuros ca poate explica situatia presei: „Pentru noi a fost o nenorocire, cand am auzit ca tocmai in satul nostru s-a intamplat asa ceva. Noi avem aici multi fermieri care fac bani buni din agricultura ecologica. Ne mandrim cu asta si consideram ca asta este agricultura viitorului. Garda de Mediu a venit si a descoperit intamplator acea cultura ilegala de soia. Era un fermier italian. Pusese 300 de hectare de soia conventionala si aproape inca pe atat modificata genetic. Daca Garda de Mediu nu observa diferenta, cu siguranta ca acea soia ajungea in farfuriile oamenilor ca o soia normala”, imi spune primarul si ma duce sa imi arate productia proprie de soia si de grau ecologic, aflate la mare cautare in Vest.In ianuarie 2007, pentru ca am intrat in Uniunea Europeana, unde culturile modificate genetic nu au fost niciodata aprobate, in consecinta si culturile de soia modificata genetic ar fi trebuit interzise. Dar n-a fost asa, ele au fost aprobate la noi. Se stia ca sunt discutii legate de siguranta cultivarii si consumului de soia MG, si totusi, ea a fost aprobata. „Cine a aprobat?”, l-am intrebat pe Dan Craioveanu, unul dintre cei mai cunoscuti luptatori ecologisti de la Cluj. „Ministrii de-atunci. Astazi nu mai poate fi nimeni tras la raspundere. Atunci era legal, acum e ilegal. Problema legalitatii plantelor modificate genetic in 1998, anul cand au fost introduse primele plante transgenice la noi in tara, este una subtila si perversa. In momentul acela, nu aveam de fapt o legislatie pentru asemenea plante, ci le-am introdus in camp, ca pe niste culturi conventionale, fara sa tinem cont de nici o norma de securitate. Ceea ce s-a intamplat atunci, si in toti anii in care s-a continuat cultivarea de soia MG, nu poate fi reparat prin declaratii oficiale pe hartie.” Ne-am intalnit intr-o cafenea din Cluj. El e tanar si, in ciuda tuturor „aberatiilor de sistem”, si-a pastrat entuziasmul. Cu o cafea in fata si cu lumea roind in jurul nostru, isi deschide laptopul si imi arata harti, documente si comunicate de ultima ora. „Anul asta, in aprilie, comisia europeana a efectuat o vizita in Romania pentru a verifica diferite aspecte legate de OMG. Ei au facut un raport in care spun ca in Romania au gasit 227 de fermieri care au cultivat ilegal soia MG pe o suprafata de 8126 ha. Acesti producatori ilegali au fost anuntati la Garda de Mediu. Noi am cerut informatii in legatura cu ei, dar raspunsul autoritatilor lasa de dorit. Nu avem cunostinta despre masurile luate de autoritati in privinta acestor culturi ilegale. In mod normal, trebuiau distruse si aplicate amenzi celor responsabili. Speram ca lucrurile s-au intamplat asa, in ciuda lipsei de transparenta de care dau dovada autoritatile.”
Din aceste date mai reiese insa ceva. Conform legislatiei europene, doar cei ce cultiva plante conventionale primesc subventii din partea UE. Dar controleaza cineva, in Romania, daca printre culturile conventionale nu se introduc, fraudulos, si culturi OMG? Nu numai ca lucrul acesta ar fi ilegal, dar el inseamna si frauda de fonduri europene. Deci, avem de-a face, numai pe anul 2007, cu o frauda din fonduri europene, pe o suprafata de peste 8000 de hectare. Si cu toate astea, raspunsurile intarzie sa apara.

Amenintari cu moartea

Gabriel Paun este liderul echipei „Greenpeace” Romania. Este cel mai inversunat ecologist si, datorita interventiilor si manifestatiilor sale, opinia publica a fost informata despre problema OMG.

Tuns scurt si cu un zambet retinut, ma asteapta la una dintre cafenelele bucurestene, din Piata Dorobanti. Il stiam de la televizor, de la zecile de manifestatii ale Greenpeace-ului. „Eu nu sunt in mod fundamental impotriva tehnologiei. Sunt de acord ca biotehnologia poate ajuta oamenii, dar in cazul OMG, nu este o certitudine. Ba dimpotriva, avem o multime de date stiintifice care ne spun ca sunt un real pericol pentru populatie si pentru mediu. Atunci, de ce sa le folosim? Doar pentru ca unii au interese financiare enorme in aceasta problema?”
Gabriel face munca asta de cativa ani buni. Merge prin toata tara sa ia probe din culturi, sta de vorba cu fermierii, face teste in Austria, mobilizeaza voluntarii ecologisti si cere raspunsuri clare autoritatilor. Din cauza asta, a primit amenintari cu moartea. Unele la telefon, altele in direct, la emisiuni televizate. Intr-o zi, a luat-o pe mama sa in masina si a plecat prin oras. In plin trafic, si-a dat seama ca franele nu mai tin. A reusit sa evite o tragedie in ultimul moment. Soferii din spate il claxonau de ceva vreme, fara ca el sa isi dea seama de ce. Odata oprita masina, a coborat si a vazut ca pierde si benzina pe undeva. „Am pierdut 20 de litri de benzina. Am chemat o echipa tehnica si au verificat masina. Au gasit aerisirea de la frane desfacuta si filtrul de benzina scos de la locul lui, cat sa las o dara de combustibil in urma mea. Ce s-ar fi intamplat daca treceam peste o tigara aprinsa?”. Daca se ajunge la asemenea interventii, inseamna ca interesele sunt mari. Foarte mari. Gabriel zambeste, totusi. E foarte bucuros de rezultatele ultimei campanii, cea dusa in supermarketuri. „E incredibil! Intr-un an de zile, „Cora” si „Carrefour” au trecut pe verde, adica in magazinele lor nu se mai gasesc produse cu OMG. „Mega Image” si „Auchan” au trecut de la cod rosu la cod portocaliu si in curand vor fi pe verde. In plus, 46 de organizatii si producatori au semnat o petitie impotriva OMG in Romania. De fapt, magazinele au inteles ceea ce politicienii par sa nu inteleaga: aproape 70% din populatia Romaniei, conform sondajului nostru, nu doreste OMG.”

„Nu ne-am vazut, nu te cunosc”

Cand realizezi o ancheta despre modificarile genetice, trebuie sa urmezi reteta scandalului Watergate: „Folow the money”, „Urmareste banii”, si raspunsurile vin de la sine. Dar ai nevoie de cineva care sa iti spuna in ce directie sa urmaresti banii. Asa am ajuns la „Explicator”. M-a primit intr-o camaruta. Am lasat telefoanele pe hol: „E mai sigur asa”, mi-a spus sec. Ne-am asezat la masa si el a inceput cu o scurta introducere: „Nu ne-am vazut niciodata, nu te cunosc, numele meu nu vreau sa apara nicaieri. Am familie si copii si nu vreau sa am nimic de-a face cu asta”.

Apoi mi-a spus ceea ce considera ca trebuie sa imi spuna: „Presupunem ca o planta are un milion de gene. Sa zicem porumbul, sau orezul. Daca eu reusesc sa ii adaug o gena de la un animal sau de la o bacterie, acel porumb va purta numele meu si nu va mai fi un simplu porumb. Eu imi brevetez aceasta inventie si imi apartine cu acte in regula. Oricine de pe planeta asta care vrea sa foloseasca acel soi va fi obligat sa imi plateasca mie. Acest soi de porumb sau de orez are avantaje: e mai frumos, e mai ieftin, poate creste mai mult la hectar, il erbicidez o singura data si pretul sau scade. Eu imi vand marfa, ceilalti producatori nu. Dupa cativa ani, ceilalti producatori nu vor mai face fata concurentei mele si vor cumpara si ei samanta mea, ieftina si buna. Vor renunta la ceea ce cultivau ei. In felul asta, dispar soiurile conventionale si toti vor cumpara numai soiul meu. Cand toti vor cumpara de la mine seminte, nu numai ca ma aflu in situatie de monopol, dar nimeni nu mai are seminte conventionale, nimeni nu mai are alternativa si atunci eu pot dubla sau tripla pretul. Asta e o solutie. Alta solutie este sa nu maresc pretul, dar sa primesc avantaje politice sau militare sau de care vreau eu. Batalia OMG este batalia pentru monopolul pe mancare. Pe soia, porumb, orez – cele mai consumate alimente din lume. Toate firmele de biotehnologie care vand seminte sunt americane. Restul… se intelege de la sine. Aici nu e vorba de vreo teza conspirationista. Sunt mecanismele simple ale comertului. Cerere si oferta, nimic altceva. Deci, cine vinde semintele are un interes direct si enorm. Acum: cine le cumpara? Populatia nu le vrea, magazinele nu le vor, taranii obisnuiti nu au bani pentru asa ceva. Raman marii fermieri. Agricultorii mari, cu zeci de mii de hectare. Acolo se simte diferenta de bani, daca erbicidezi doar o data sau de doua ori. In Insula mare a Brailei, in Moldova, in sud. Cand sunt pe cale sa se interzica OMG, si asta iti aduce o paguba de cateva milioane de euro, ce faci? Poate preferi sa pierzi mai putin si sa se voteze alta lege in Parlament.”
Am stat de vorba cateva ore. Cateodata, imi facea scheme, imi desena cum merge cercul intereselor. Nu este inversunat, nu este nici resemnat. Stie ca lucrurile stau intr-un fel si fortele care le-au aranjat sunt mari si stabile: ei fac regulile jocului.
Incep sa inteleg curajul nebun al celor de la Greenpeace, al unuia ca Gabriel Paun sau Dan Craioveanu, care merg inainte, cu toate amenintarile si toate piedicile. Chiar daca in Romania oamenii ar fi convinsi sa nu mai consume produse cu MG, problema ar fi rezolvata doar pe jumatate. Pentru ca nu toata productia de OMG ajunge in consumul direct. Porumbul sau soia sunt transformate in furaje. Cu ele sunt hranite vacile, porcii, puii pe care apoi ii mancam noi. Nimeni nu stie daca e bun sau nu laptele unei vaci hranite cu OMG. Sau ce efecte va avea asupra noastra daca il consumam zece ani. De multe ori, producatorii de OMG spun ca nimeni nu a patit nimic pana acum. Dar nimeni nu pateste nimic daca fumeaza o tigara sau un pachet. Problema este atunci cand fumezi 10-20 de ani. Si nimeni nu stie care sunt efectele OMG asupra omului pe termen lung. Apoi, mai este o problema foarte importanta: mediul.

Natura sub asediu

Profesorul Aurel Maxim ma primeste in mansarda Universitatii de Stiinte Agricole. Este unul dintre cei mai cunoscuti ecologisti de la Cluj si am ajuns la el in urma numeroaselor recomandari.

„Trebuie sa va spun ca am participat cativa ani in proiectul prunilor transgenici de la Bistrita. Va surprinde, nu? Da, eu sunt un reconvertit. Pur si simplu, mi-am dat seama intr-o zi ca nu este bine ceea ce se intampla acolo. Din aparator al OMG am devenit profesor de ecologie”, spune dus pe ganduri. Il rog sa imi vorbeasca despre impactul OMG-urilor asupra mediului. „Cred ca cel mai important lucru care trebuie spus despre impactul lor asupra mediului este urmatorul: reprezinta o poluare. Dar nu este o poluare obisnuita. De exemplu, benzina dintr-o conducta se scurge in mare sau in pamant. In 10, 20, 30 de ani, locul se curata, natura lupta si isi revine. In cazul OMG, lucrurile nu stau asa. Dimpotriva: daca o albina a dus polenul si a contaminat un alt pom sau o alta planta cu polen de la un OMG, in fiecare an acel nou pom contaminat va transmite mai departe. Cu fiecare an, aceasta poluare nu numai ca nu dispare, dar se poate imprastia in toata natura. Efectele sunt absolut incontrolabile. Nu stim ce efect va avea asupra fluturilor, gazelor, animalelor sau oamenilor care vor consuma intamplator sau nu acea planta. De aceea, exista o lege europeana, numita „legea precautiei”, care spune clar: nu se pot cultiva plante al caror control nu este detinut total. Nu se poate porni asa ceva decat daca exista mijloacele tehnice de a opri acel ceva. Si ma indoiesc ca exista metode sa opresti natura in intregul ei.”

In afara acestui pericol, sa zicem general, mai exista si altele, punctuale. De exemplu, porumbul MON810. El a fost facut sa absoarba si sa produca insecticid. Este, asa cum spunea profesorul Seralini, „un burete pentru insecticid, in porumbul respectiv acesta regasindu-se in concentratie de pana la o mie de ori mai mare”. Pe de o parte, asta dauneaza grav solului: in fiecare an ramane in pamant o radacina imbibata cu insecticid. Insecticidul poate trece in panza freatica si de acolo in rauri. In plus, noi cercetari au demonstrat ca acelasi tip de porumb combate si alte vietati decat cele vizate. Anumiti fluturi mor fara ca ei sa fi fost vizati de la inceput. Si daca anumite insecte mor, riscul este sa se creeze un gol in lantul trofic: daca fluturele moare va muri si pasarea care se hranea cu el, daca pasarea moare dispare si animalul care se hranea cu acea pasare si asa mai departe, cu niste consecinte pe care nimeni nu le poate estima. L-am intrebat pe prof. Aurel Maxim „Cum de a aprobat Ministerul Mediului culturile de OMG in Romania?”. „Cel mai bine este sa mergeti si sa-i intrebati pe ei”, mi-a zambit trist profesorul. Ceea ce am si facut.

Dictatul de la Bruxelles

Ministerul Mediului se afla in fata Casei Poporului, intr-una din cladirile cu care incepe fostul Bulevard Victoria Socialismului. Trei secretare stau la un birou lung, exact langa usa ministrului. E un soi de cartier general aici, unde vestile se intretaie, se centralizeaza, se filtreaza. Faxurile, telefoanele si calculatoarele zbarnaie incontinuu. In sfarsit, mi se face semn sa intru. In urma mea, se inchide usa capitonata si toata zumzaiala de afara dispare.

– Domnule ministru, cum explicati faptul ca soia MG a fost mai intai aprobata in Romania, deci recomandata consumului, si apoi interzisa? Se fac experimente pe romani?

Attila Korody: – Deocamdata, in Romania e interzisa doar cultivarea soiei MG, nu si consumul. Inainte, nu erau interzise nici consumul si nici cultivarea. Aplicand standardele europene, Romania a oprit cultivarea de soia MG. In consum, soia MG exista in toata Europa.

– In Franta, Germania, Ungaria s-a pus un moratoriu pe porumbul modificat genetic…

– Si noi am inceput proceduri, atat prin discutii cu ONG-uri, cat si cu producatori, institute de cercetare. Dorim sa obtinem un ragaz pentru a defini politicile interne si pentru a avea destule date clare, care sa ne dea garantii asupra sigurantei cultivarii acestuia, mai ales asupra protectiei mediului. De aceea se vor comanda studii care vor fi gata la inceputul anului viitor.

– Verificati la minister testele?

– Din pacate, Ministerul Mediului nu are calitatea de a interzice singur aceste OMG-uri. Are calitatea de a face studii pe impactul asupra mediului si nici macar, din pacate, pe impactul asupra populatiei.

– Practic, aprobarea porumbului modificat genetic in Romania s-a facut pe baza unei recomandari date de UE?

– Exact.

– Pur si simplu, lucrurile astea sunt dictate de la Bruxelles?

– Da, au fost dictate de la Bruxelles.

– Cine va fi responsabil de contaminare, daca ea se va intampla? UE?

– La noi, nu prea exista la ora actuala un institut de cercetare care sa fie neutru pe problema OMG. In Romania, nu exista capacitatea de a organiza o dezbatere tehnica pe acest subiect. Majoritatea sunt pentru…

– Au existat presiuni din partea Ambasadei SUA?

– Ambasadorul SUA mi-a facut o vizita saptamana trecuta. Una dintre teme a fost sa sprijine utilizarea acestor produse. Punctul meu de vedere a fost: precautie. Inca nu suntem pregatiti sa acceptam pe scara larga aceste culturi.

Bunicul savant

La cativa kilometri de Bucuresti, pe Autostrada Soarelui, se afla „Statia de Cercetare Fundulea”.

Un vechi centru de cercetare facut de Ceausescu, un pic diferit de celelalte din tara: a refuzat sa mai cultive seminte modificate genetic pentru marile companii. Directorul Toncea imi explica de ce a luat aceasta decizie: „Era cumva impotriva principiilor noastre. Noi de zeci de ani amelioram soiuri in mod traditional. Am considerat ca este o greseala sa mai cultivam semintele lor si ca este impotriva constiintei noastre. Ne-am indreptat spre ecologie si spre produse ecologice si cred ca am facut bine. Poate nu avem banii lor sa investim in imagine, dar lucram curat si suntem un reper in agricultura”.
Imi dau seama ca, in mod bizar, desi semintele de la Fundulea se vand foarte bine in Canada, Franta, Turcia sau Bulgaria, in Romania cercetatorii de acolo sunt marginalizati si nu au la fel de multi lobby-sti ca pentru OMG. Politicienii romani nu numai ca nu promoveaza produse autohtone ecologice de calitatea celor pe care le-ar gasi aici, dar nici macar nu se intereseaza de nevoile cercetatorilor.
Domnul Toncea il invita la discutie pe unul dintre colegii sai, domnul Ion Antohe. Privire senina, surtuc modest, de sub care se vede insa gulerul alb al camasii. Un bunic bland, asta este domnul Antohe la prima vedere. Cand incepe sa vorbeasca, iti dai imediat seama ca ai in fata un savant. Vorbeste rar si cu o demnitate la fel de puternica precum simplitatea infatisarii sale. „Problema este ca ei incearca sa interfereze gene de la alte regnuri la regnul vegetal. Nici un om de stiinta cu scaun la cap nu isi asuma raspunderea pentru asemenea risc. E greu sa prevezi ce se va intampla. Cand incrucisezi  vegetal cu vegetal e mai simplu, pentru ca natura stie ce are de facut. Si noi modificam structura genetica, dar fara sa fortam natura. Am lucrat curat, peste 30 de ani, si am gasit solutia. Am reusit sa obtinem pe cale naturala un porumb cu aceleasi caracteristici pe care le are cel modificat genetic”, imi spune domnul Antohe.

O descoperire geniala, undeva in praful Baraganului, pe care acest savant mi-o spune pe cel mai obisnuit ton. Directorul Toncea ma invita sa vad „sala de expozitie”. Aici sunt expuse toate soiurile obtinute de Statiunea Fundulea. Unele au productii record. Porumb, grau, soia. Nu pot sa nu ma gandesc ca un astfel de soi, obtinut prin metode conventionale, trebuie sa astepte aproximativ doi ani doar in Romania, ca sa fie aprobat, in timp ce OMG au fost acceptate in intreaga lume, dupa trei luni de teste.

Epilog

Ajung acasa. In timp ce imi torn lapte in cana, ma gandesc la ce a mancat vaca inainte sa dea laptele. Apoi ma gandesc la laptele aproape galben pe care il beam la bunicii mei, in copilarie. Astazi nu e sigur ce mananc. Cine stie ce alergie sau boala se afla in cana cu lapte? O las deoparte. Imi vine in minte Explicatorul, cu fraza pe care mi-a spus-o la despartire: „Indiferent ce argumente ar avea companiile de biotehnologie, un lucru e sigur: oamenilor nu le este permis sa se joace de-a Dumnezeu”.

 

Publicat inițial în ,,Formula AS”-nr.802 din 2008

scris de Cătălin Manole

Fotografii de DAN VERDES