Artă mare, într-un loc mic!
– A venit în România după lemn de cireş şi-a uitat să mai plece. Creator de mobilă de artă, şi-a deschis o fabrică într-o aşezare hunedoreană şi şi-a luat o nevastă româncă, pentru ca totul să fie perfect. Chiar este! Mobila lui Danilo se exportă în toată lumea –
Perlele bunicii
– Sunteţi italian şi soţia dumneavoastră este româncă. Ce v-a determinat ca în loc să alegeţi largul patriei dvs., să vă stabiliţi într-un sat din Ardeal?
– Eu sunt producător de mobilă rară, de lux. Când am început să vin în România, era la modă lemnul de cireş. Aflasem că cireşul din România are o calitate superioară şi am venit să cumpărăm buşteni, să îi ducem apoi în Italia. În 1999, s-a oprit exportul de buşteni din România şi atunci ne-am gândit să facem scândură aici. Apoi am făcut semifabricatele şi tot aşa, până am zis: dar de ce să nu facem toată mobila aici? Am cunoscut-o pe soţia mea, Mariana, care copilărise nu departe de aici, lângă cetăţile dacice, şi aşa am decis să facem o fabrică în zonă, la Aurel Vlaicu. Mulţi au spus la început că e o nebunie şi că nu o să ne găsească nimeni în localitatea asta pierdută în Transilvania, când noi ţinteam să lucrăm cu marile case de arhitecţi şi designeri de interioare din Europa. Astăzi avem peste 70 de angajaţi şi mobila făcută de noi, o spun cu bucurie, ajunge şi este apreciată în toată lumea.
– Ce o face aşa de specială? Cine o cumpără?
– Soţia mea spune că mobila noastră e ca perlele bunicii, poate să fie lăsată moştenire din generaţie în generaţie, şi cred că e o comparaţie bună. Noi nu producem mobilă în serie, ci doar unicate, mobilă personalizată, pentru fiecare cumpărător. Fiecare om are alte gusturi, fiecare casă este mobilată altfel, toţi căutăm o anume intimitate care ne reprezintă. Până la urmă, o uşă, o noptieră sau o masă, nu sunt doar „mobilă”, sunt obiecte pe care le atingi zilnic, îţi alcătuiesc universul personal, sunt poate micile bucurii care fac marea fericire. În plus, noi folosim numai lemn de esenţă nobilă – nuc, cireş, stejar. Şi nu în ultimul rând, avem o echipă de „meşteri mari”, care face aceste obiecte cu grijă, până la detaliu şi nuanţă. Multe dintre secretele meşteşugului de a face o mobilă de calitate le-am învăţat de la unchiul meu din Italia, care avea o fabrică. Clienţi avem din toată lumea şi ne mândrim că mobila din satul Aurel Vlaicu a ajuns şi în casa familiei Porsche din Germania, şi în cea a patronului Timberland, din Florenţa, a jucătorilor de la AC Milan sau chiar la micul hotel de vacanţă al Împăratului Japoniei. Vindem foarte mult în Rusia şi în ţările fostei URSS, unde există un gust extrem de rafinat, pentru mobila clasică, din lemn masiv. Vindem destul de bine şi în Franţa sau ţările arabe. Şi, nu în ultimul rând, vindem aici, în România, unde, de la an la an, sunt tot mai mulţi oameni care doresc o mobilă de foarte bună calitate. Ultimul proiect important a fost pentru vila terenului de golf inaugurat recent, lângă Alba Iulia, în prezenţa preşedintelui României.
„Sincer, nu-i înţeleg pe românii care pleacă în străinătate”
– Suntem în plin paradox: mii de români merg să muncească în Italia, în vreme ce un italian vine să ridice o afacere în România. Cum vi se pare România faţă de ţară natală?
– România are şi ea problemele ei, dar cu toate astea, mi se pare că perspectivele sunt extraordinare aici. România are o posibilitate uriaşă să se dezvolte, şi dacă ar avea o conducere politică şi administrativă mai bună, ar fi de-a dreptul extraordinar. În comparaţie cu Italia, România are de 10 ori mai mult posibilitatea să se dezvolte. Sigur, nu există infrastructură, e o mare lipsă a şcolilor de meserii, ţara duce lipsă de specialişti. Cu toate astea, sunt multe de făcut, aici există un potenţial enorm, din care România nu cred că foloseşte nici 30%. 300 de ani de-acum înainte, sunt lucruri de făcut în România. Sincer, nu îi înţeleg pe românii care pleacă în străinătate.
„Mulţi angajaţi sunt din sat, unii erau înainte lucrători cu ziua la fermă”
– Mobila pe care o faceţi este extrem de frumoasă. Satisfacţia clienţilor e pe măsură?
– În afacerea noastră nu e vorba numai de bani, pentru că banii vin şi pleacă. Cel mai mult ne bucură relaţia cu clienţii noştri, care în proporţie de 90% ne devin prieteni. Vă dau un exemplu. Am făcut mobilă pentru preşedintele asociaţiei avocaţilor din Italia, care locuieşte la Milano. Un om foarte cult şi foarte rafinat. Ei bine, în fiecare an, de Crăciun, vine, ne vizitează, şi aduce cadouri şi pentru proiectanţi. Asta, pentru că i-a plăcut mult mobila noastră, îi place cum arată în casa lui şi ne mulţumeşte în felul acesta, în fiecare an. Astfel de legături îţi dau o satisfacţie enormă, e dincolo de câştigul material propriu-zis. Şi în România avem clienţi, care ne sună şi după şase ani, să ne mulţumească, ne caută la târguri, cu câte un buchet de flori sau un mic cadou. Apoi, e şi satisfacţia de a vedea cum cresc oamenii cu care lucrăm. Mulţi angajaţi sunt din sat, unii erau înainte lucrători cu ziua la fermă. I-am trimis la formare în Italia şi astăzi sunt specialişti în mobilier, de cea mai înaltă clasă. Una dintre fete, când am angajat-o, pentru că venea dintr-o familie fără mari posibilităţi, nici nu ştia ce este o foiţă de aur, iar astăzi este specialistă în aplicarea foiţei de aur pe anumite piese de mobilier. Ne bucurăm că alături de noi şi-a descoperit acest talent. Lucrează, pur şi simplu, impresionant!
„Spiritul de echipă te ţine şi pe tine, când nu mai poţi”
– Ce rol joacă echipa într-o afacere de anvergură?
– Echipa este esenţială! Ca patron, când vezi că muncitorul ţine cu tine şi trage cu tine şi cu fabrica, vezi că îi pasă şi e implicat, atunci ai şi tu altă putere. Spiritul de echipă te ţine şi pe tine sus, atunci când nu mai poţi. Ai curaj să te lansezi în proiecte, să faci credite sau investiţii costisitoare. La rândul meu, mă străduiesc să îi ajut, le ştiu poveştile de familie şi îi sprijin de câte ori e nevoie, şi la nivel uman, dincolo de relaţia patron-angajat.
– Se pare că şi cu frumoasa dvs. soţie formaţi o echipă de şoc…
– Da, Mariana a fost şi este foarte importantă pentru mine. Este o persoană foarte specială şi cred că Dumnezeu mi-a dat-o în dar. Ea m-a învăţat limba română şi a fost tot timpul alături de mine, încă de la începutul venirii mele în România. Am încredere totală în ea şi asta cred că este esenţial, şi în familie şi în afacere.
– Domiciliul dvs. din România se află într-o zonă extrem de frumoasă, apropiată de munţii dacilor. Îi simţiţi energia?
– Ca să mă încarc de energie, eu plec pe dealurile dinspre Cucuiş, sau pe la Ciungi, unde nu doar locurile sunt de vis, dar şi oamenii sunt extraordinari, sunt mai curaţi şi mai deschişi la discuţie. Zona asta, a Munţilor Orăştiei, e minunată, şi câteva ore pe dealuri mă fac să mă simt ca nou! Îmi place foarte mult natura, iar cea din România este extraordinară!
Publicat inițial în ,,Formula AS”-în nr.1290 din 2017
scris de Cătălin Manole