Dezastru în parcurile naţionale din România

           Dezastrul tăierilor ilegale

România traversează una dintre cele mai gra­ve crize de mediu înregistrate la ni­velul Uniunii Europene. Distrugerile şi exploatările din Parcurile Naţionale şi siturile

Na­tura 2000, au ajuns săptămâna trecută în atenţia ofi­cialilor de la Bruxelles. După perioada de restricţii impusă de guvernul Cioloş, cifrele aduse la lumină de organizaţiile de mediu sunt înfricoşătoare. Câţi­va specialişti ne-au explicat cât de gravă este si­tuaţia creată de abuzurile permise şi încurajate de autorităţile din România.

Andrei Ciurcanu – „Agent Green” – „Tăierea la sânge a pădurilor seculare este planificată chiar de statul român”

– Aţi făcut parte din echipa care a investigat ceea ce se întâmplă în Parcurile Na­ţionale ale României. Cât a durat această investigaţie şi ce aţi descoperit?

– ONG-ul din care fac parte, „Agent Green”, a investigat timp de peste doi ani, la pas, ce se în­tâmplă cu Parcurile Naţionale. A fost o investigaţie destul de amplă şi rezultatul ei este înfricoşător: în ultimii 5 ani, Ro­mânia a pierdut prin exploatări la scară indus­trială echivalentul unei suprafeţe de 3.600 de hectare de păduri secu­lare, rase complet de pe faţa Pământului, adică suprafaţa acoperită de 7.200 de terenuri de fotbal! La aceste suprafeţe adăugaţi pierderile în biodi­ver­sitate care sunt imense şi veţi avea imaginea de­zas­trului actual. Concret, lemnul tăiat în ultimii 5 ani din Parcurile Naţionale ale României re­pre­zintă 60.000 de camioane încărcate, adică o co­loană de camioane pline cu buşteni, de la Bucureşti până la Nădlac.

– Care sunt Parcurile Naţionale cele mai afectate de tăieri ilegale şi cum a fost posibil să se întâmple aşa ceva în arii protejate de lege, sub nasul autorităţilor? 

        Andrei Ciurcan

– Cele mai afectate de exploatările agresive sunt parcurile Călimani, Domogled Valea-Cernei şi Semenic – Cheile Caraşului. Din păcate, în aces­te arii naturale sunt adăpostite şi păduri seculare de fagi, incluse în patrimoniul UNESCO, cât şi cea mai mare pădure virgină din UE, cea de la Iz­voa­rele Nerei. Investigaţiile „Agent Green” au dezvă­luit şi practicile care au făcut posibil un asemenea de­zastru: exploatări ilegale în interiorul rezer­va­ţii­lor sau al pădurilor virgine, încălcarea prevederilor planului de management al parcurilor, lipsa ordi­nelor de ministru pentru planurile de amenajament, tăieri de arbori fără documente legale, interpretarea abuzivă a unor articole de lege pentru a motiva exploatări în arii protejate… şi lista e lungă.

– De ce am ajuns să şocăm din nou Europa cu recorduri negative, şi statul nu a intervenit la timp pentru salvarea situaţiei?

– Pentru că tocmai statul român a ţinut cifrele ascunse. Dorinţa statului român de a tăia la sânge din pădurile seculare este planificată. În ciuda nu­me­roa­selor solicitări venite din partea „Agent Green”, „Regia Na­ţională a Pă­durilor Rom­sil­va”, com­panie de stat care ad­minis­trea­ză 12 din cele 13 Parcuri Naţionale din Ro­mâ­nia, a refuzat să pună la dis­po­ziţie date despre lemnul tăiat şi scos din Parcurile Naţionale pe ca­re le ad­ministrează, motivând că aceste in­formaţii sunt… secrete, iar publi­carea lor ar afecta activitatea com­paniei. Este un abuz fără pre­cedent, în condi­ţiile în care peste jumătate din su­prafeţele incluse în parcuri sunt proprietatea publică a statului ro­mân, adica a tuturor ro­mânilor, iar administrarea lor es­te o ches­tiune de interes public. Prin metode jur­nalistice investi­ga­tive am reuşit să obţinem însă aceste date şi le-am făcut publice, pentru a dezvălui ma­sacrul care se petrece în aceste ulti­me oaze de sălbăticie din Ro­mâ­nia şi, totodată, din Europa.

Mihai Goţiu – Senator USR

      Mihai Goțiu

În ultimii doi ani, am făcut mai multe docu­mentări, pe teren, în parcurile naţionale ale Ro­mâniei, am redactat mai multe rapoarte şi am trimis sesizări atât Guvernului, cât şi procurorilor, legate de ceea ce am constatat. Situaţia este mai mult de­cât alarmantă: în parcurile naţionale se taie pă­durea şi, mai mult, se fură la fel ca într-o exploatare comercială. Protecţia specială de care ar trebui să beneficieze, conform legii şi scopurilor, pentru care s-au creat aceste parcuri naţionale, există doar la nivel declarativ. În realitate, se găsesc o mie de pre­texte pentru a intra cu drujba şi TAF-urile în aceste zone. Situaţia este cu atât mai re­vol­tătoare, cu cât exploa­tările se fac în bătaie de joc şi cu încălcarea nor­me­lor şi re­gu­lamentelor silvice ele­men­tare: copaci sănătoşi sunt lo­viţi în timpul trans­portului de copaci tăiaţi, pen­tru a „justifica” alte autori­za­ţii de tăiere, copaci târâţi pe sol şi prin apă, de­şeuri – de la cutii de conserve şi sticle, la cauciu­curi uza­te – abandonate în pădure de echipele de ex­ploa­tare, drumuri de scos lem­nul nereaduse la situaţia ini­ţială după exploatare şi multe altele.

 Defrişări în Călimani

Responsabilitatea este mul­­­tiplă. Pe de o parte, sunt administraţiile Parcu­rilor Naţionale, în cele mai multe cazuri asigurate de Romsilva. E o con­tradicţie semnalată de toţi cei care urmăresc proble­ma: nu poţi să asiguri pro­tec­ţia şi conservarea unei păduri dintr-un parc naţio­nal, cu cineva al cărui scop este obţinerea profitului pe termen scurt din tăierea lemnului. Iar la asta se adaugă şi reaua-voinţă sau incompetenţa unora dintre şefii acestor administraţii, în frunte cu cel de la Parcul Naţional Semenic – Cheile Cara­şului. Pe de altă parte, avem instituţii publice de mo­nitorizare şi con­trol – în special Gărzile Forestiere şi de Mediu – care ac­ţionează cu frâna de mână trasă. Nu în cele din urmă, nu exis­tă, încă, o voinţă po­litică ma­jo­­ri­tară, care să-şi do­rească o sto­pare a acestor distru­geri, fie pen­tru că po­liticienii nu în­ţeleg situa­ţia, fie pentru că acceptă foar­te uşor argumentele manipu­lative ale Romsilva, fie pentru că se află în complicitate cu cei care fac pro­fit substanţial de pe urma tăie­rilor.

Soluţii, însă, există. Tocmai pre­­gă­tesc un proiect de lege în acest sens: interzicerea totală a tăierilor de păduri din parcurile naţionale. Să protejăm, în mod real, pădurile de pe 1,3% din su­pra­faţa ţării nu e un lux, e o necesitate.

Humberto Delgado Rosa, Directoratul pentru Mediu al Comisiei Europene

Humberto Delgado Rosa

„Trebuie să recunosc că ceea ce am văzut este şocant şi stri­gă­tor la cer. Şi dacă doar o mică par­te din ceea ce am văzut este ade­vărat, atunci este un motiv de în­grijorare şi din partea Uni­unii Eu­ropene. Vor­bim despre un patrimoniu unic, nu doar al României şi al Europei, ci al întregii co­mu­nităţi in­ter­naţionale. Mai ales că Munţii Carpaţi adăpostesc ultimele oaze de sălbăticie ale Europei”.

Thomas Waitz, membru al Comisiilor pentru agricultură, pesticide şi petiţii din Parlamentul European şi reprezentant al Partidului Verde din Austria

      Thomas Waitz

Gabriel Păun, Preşedinte „Agent Green”

        Gabriel Păun

„Polonia a fost recent constrânsă de Curtea Eu­ro­peană de Justiţie să opreas­că tăierile în Parcul Naţional Bia­lo­wie­za, prin impunerea unei amenzi de 100.000 de euro pentru fiecare zi de întârziere, până la stoparea tăierilor. Diferenţa este că în România se taie în TOATE parcurile na­ţionale, vo­lu­me astronomic mai mari decât în Po­lo­nia. Deci, Guvernul României va trebui să plă­tească sume mult mai mari, din păcate din banii noştri publici”.

Cifrele dezastrului – lemn tăiat din Parcurile Naţionale ale României, în perioada 2014-2018

PN Cheile Nerei-Beuşniţa – 83.000 mc
PN Semenic Cheile-Caraşului – 240.000 mc
PN Domogled Valea-Cernei – 280.000 mc
PN Retezat – 15.000 mc
PN Defileul Jiului – 8.000 mc
PN Buila Vânturariţa – 13.000 mc
PN Piatra Craiului – 50.000 mc
PN Cozia – 60.000 mc
PN Cheile Bicazului – 7.000 mc

PN Munţii Rodnei – 100.000 mc
PN Munţii Măcin – 40.000 mc
Total estimat – 1,216 milioane
mc (metri cubi).